Miercuri, impreuna cu „Cotidianul", veti primi romanul „Regele", de Donald Barthelme, o parodie scinteietoare a tentatiei de a fi erou.

„Regele" lui Barthelme este un roman- farsa. Unul impecabil regizat, tinind cont ca responsabil de el e un specialist al genului. Barthelme nu se joaca inocent, desi are aerul ca o face. In aceasta carte, aparuta in 1990, dupa moartea scriitorului, s-a jucat cu o legenda frumoasa, dar mai ales cu asteptarile amatorilor de povesti cu eroi si idealuri. Special pentru ei l-a introdus pe Launcelot, omologul arthurianului cavaler din alte vremuri. L-a dezbracat de armura stralucitoare, l-a impiedicat in situatii aiuritoare, l-a scuturat de eroism si l-a plasat in Anglia, pe cimpul de lupta al celui de al Doilea Razboi Mondial. L-a distribuit in conflicte armate, dar l-a debusolat, aruncindu-l intr-o cautare fara obiect, scop si sens. Launcelot nu mai cauta Graalul, ci se amesteca intr-un turnir delirant in care participantii sint Aliatii si Germania nazista, iar miza e bomba atomica.

Personajul lui Barthelme rataceste prins intr-o intriga care nu mai are nimic in comun cu structura confortabila a unui basm. Nu mai apare pe cal alb in situatii de viata si de moarte, ci doar vagabondeaza printre planuri confuze, in care orice devine posibil. Inclusiv ridicolul. Din atemporalul Launcelot a ramas doar tentativa de a mima o cautare, care sa-i justifice prezenta. Insa prezenta, si prezentul care o sustine din fundal, sint facute din goluri si ezitari.

Pentru o astfel de lume, Barthelme a inventat un rege cameleonic. Un rege eligibil, fara riscuri, dintre oricare dintre cititori.

Citeste mai mult: