Opinii in contrasensDrama sistemului sanitar

Avalansa de evenimente recente si inca in derulare nu a dat timp ziaristilor sa se mai ocupe de contabilul uns ministru al Sanatatii. Eugen Nicolaescu, impreuna cu incapatanarile lui, a fost deocamdata uitat. Si deocamdata uitate raman si toate disfunctiile care bantuie domeniul vital al sanatatii publice. Este adevarat, nu ministrul e vinovat pentru toate neregulile acoperite de firma ministerului sau, ceea ce, de asemenea, n-ar trebui trecut sub tacere. Inca din campania electorala si pana in zilele noastre, toate varfurile actualei puteri ne-au asigurat ca sanatatea va fi un domeniu prioritar, iar astazi, in ciuda asigurarilor ce ne vin de la primul ministru pana la ministrul finantelor, sustinute cu o parada de cifre, banii vin cu taraita in bugetul sistemului, fara sa acopere cele mai multe nevoi. Si Eugen Nicolaescu s-a trezit in situatia ingrata de a fi nevoit sa justifice ceea ce ar trebui sa justifice altii.
Inventatul unor false probleme se dovedeste a fi o preocupare cu caracter de permanenta. S-a dispus reducerea paturilor din asezamintele sanitare, spre a ne armoniza cu tendinta din Uniunea Europeana de a favoriza cu intaietate caracterul preventiv al actului medical. Din nefericire, noi nu traim cum traiesc cetatenii Uniunii Europene si, in afara de asta, nu s-a tinut cont nici macar de reguli elementare pentru eficientizarea unui sistem. De pilda, stie oricine ca pentru a rentabiliza o casa de toleranta trebuie sa se inceapa cu fetele, nu cu schimbarea paturilor.
Anual, spitalele sunt parasite de sute si sute de infirmiere si asistente, plecate in cautarea unor salarii mai omenesti, chestiune care, de asemenea, ministrul e nevoit s-o explice, fara a fi singurul vinovat pentru situatie. Iar amenintarea cu greva de catre cele ramase in tara nu trezeste cine stie ce fel de ecouri. Se promit niste procente insignifiante de crestere a retribuirilor si, in cele din urma, medicii sefi de clinici sunt cei ce incearca sa tempereze pretentii intru totul justificate. Azi asa, maine tot asa, pana cand vor ramane singuri in parohiile lor si pacientii vor prefera sa mearga la popa decat la un dispensar sau spital.
In zeci de spitale, aparaturi performante de zeci de milioane de euro zac abandonate intr-o inutilizare flagranta, pentru ca, pentru punerea lor in functiune sunt necesare alte milioane de euro. La fel, modernizarea retelelor de salvare publica, prin achizitionarea unor salvari corespunzator echipate, pretinde alte milioane de euro si Ministerul Finantelor se face ca ploua si se strange din ce in ce mai drastic la punga. Prea des ni se recomanda sa apelam la clinicile private, uitandu-se ca un asemenea gest ne costa de ne rupe si ca nu traim inca, repet, asa cum se traieste in Uniunea Europeana. La cel mai modest spital din reteaua de stat trebuie sa vii cu medicamente de acasa.
Un circ veritabil si un scandal in acelasi timp, in toata puterea cuvintelor, s-a consumat in iarna aceasta in jurul distribuirii medicamentelor compensate. Trecem peste faptul ca listele acestora se modifica si se restrang dupa criterii absonse, dar nu se poate sa nu observam ca s-a aranjat ca disputele sa se poarte intre mai multe autoritati, care arunca vina una pe alta si nu se mai stie cine e vinovat cu adevarat: casele de asigurari de sanatate, Colegiul Farmacistilor sau spitalele care vin cu pretentii de neonorat? Ni se tot vorbeste de contracte cadru, plafoane si alte restrictii, ca si cum acestea ar fi stabilite de Cel de Sus, dar situatiile ce survin sunt contrazise de realitate.
Recent, Colegiul Farmacistilor, intr-o conferinta de presa, preciza ca nici una din propunerile lui pentru o repartizare echilibrata a fondurilor, desi au fost sustinute de ministrul Sanatatii, nu a fost luata in seama de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, care depinde si ea de ministrul Finantelor, un scartar. Pe de alta parte, si in functionarea ca atare a farmaciilor s-au introdus tot felul de inovatii imposibil sa se transpuna in practica, banuindu-se ca multe din ele au fost gandite de o asemenea maniera incat sa favorizeze interesele celor puternici. Nu stim in ce masura este implicat si ministrul in aceste manipulatii care i-au ridicat pe farmacisti in picioare, dar constatam ca acestea se practica in cea mai mare lejeritate.
Si intarzierii exasperante a platilor cuvenite farmaciilor solitare sau retelelor de farmacii le obliga pe acestea sa preia pe umerii lor o parte substantiala a obligatiilor statului. Se uita ca una e un ban dat la timp si altceva un ban dat la pastele cailor, dupa ce a fost debilitat prin inflatie si prin jocul cursurilor in continua evolutie. Si asta in timp ce mii de batrani, in toate judetele tarii, se inghesuie in usile farmaciilor, calcandu-se in picioare, sau sunt carati cu salvarile cand nu au mai rezistat unor cozi de citeva sute de metri, la care se aseaza inca din timpul noptii. De ce? Pentru ca plafoanele si contractele cadru stabilite de minister n-au luat in calcul posibilitatea sa traversam o iarna mai sucita decat cele de pana acum, sub care vlaga batranilor se subtiaza vazand cu ochii. De altfel, cei ce pun la punct asemenea reglementari aduse pe dupa mana si artificiale nu puteau banui niste mendre dezlantuite ale naturii nici daca ar fi ghicit in cafea. Asta nu inseamna ca nu ar trebui sa fim pregatiti pentru orice eventualitate.

---

Despre autor: