Mai avem Romania mecanismului administrativ care, de voie sau de nevoie, trebuie sa continuie ceea ce primii au inceput entuziast si au lasat-o uitarii cvasi-instantaneu, adica apropierea de mecanismele complexe ale UE. Mai este o Romanie, cea a stru
Mai avem Romania mecanismului administrativ care, de voie sau de nevoie, trebuie sa continuie ceea ce primii au inceput entuziast si au lasat-o uitarii cvasi-instantaneu, adica apropierea de mecanismele complexe ale UE. Mai este o Romanie, cea a structurilor administrative si politice care, la nivel local, repeta scandalurile de la centru si incearca sa gaseasca un raspuns la intrebarile legate de absorbtia sumelor enorme de bani care, teoretic, urmeaza sa vina de la Bruxelles sub forma fondurilor structurale. In fine, mai este o Romanie, cea in care milioane de oameni asista uimiti si debusolati la infinitele scandaluri si scuipaturi politice si se simt, din nou, pioni intr-un joc pe care nu-l mai inteleg si, in definitiv, nu-i mai intereseaza.
Aici este uriasa primejdie a jocului politic de tip scandal national declansat acum: o demotivare a romanilor si o indepartare a lor de ideea europeana deoarece nu afla direct care este avantajul intrarii noastre in UE.
Se presupunea (se vede cat de gresit) ca, odata cu aderarea, prioritatea nationala in politica romaneasca va fi mobilizarea energiilor in doua directii: realizarea strategiei nationale post-aderare si, la fel de important, punerea la punct a unei politici de comunicare si informare directionata catre potentialii beneficiari ai fondurilor structurale. Sigur, in ce priveste strategia de post-aderare, auzim ca se lucreaza la ea si ca va fi gata in martie. In urma consultarii dintre partide, reunite la o masa a consensului, exact in timp ce, in afara acestei sali de sedinte, sunt antrenate in batalia feroce binecunoscuta noua tuturor. Argumentul este, desigur, "suntem aici si ne gandim la binele tarii". De ce nu s-au gandit mai inainte la asta, caci planul acesta nu ar trebui sa fie doar o insailare de date statistice, rapida si aproape facuta in disperare, sub presiunea raportului la Bruxelles, ci rezultatul unei gandiri preexistente pe termen lung si foarte lung. Caci acolo - si asta asteapta sa vada cei de la Bruxelles - trebuie sa fie descrise in detaliu prioritatile de dezvoltare economica generala si sectoriala pentru Romania europeana. Cele unde romanii si-ar dori sa vina marii bani europeni: autostrazi, agro-turism, agricultura biologica, constructii de locuinte etc. O asemenea analiza si un asemenea angajament nu pot fi realizate doar in reuniuni pe fuga si sub enorma presiune a scandalurilor politice. Mai ales ca, pentru a fi credibila, aceasta strategie ar trebui sa fie adoptata de Parlament dupa ce a fost supusa unei autentice si democratice dezbateri publice. Asa va fi? N-are cum, pentru ca trebuie predata de urgenta la Bruxelles...
A doua problema este lipsa canalelor de informare a populatiei asupra a ceea ce inseamna pachetul de date care sa permita cetateanului sa acceada la proiectele finantate din fondurile structurale. Ma intereseaza mai putin ce stie sau nu domnul prefect sau domnul primar, ci faptul ca cetateanul nu stie inca aproape nimic despre faptul ca, la nivelul sau de actor individual, exista sute de cai pentru a obtine bani comunitari. Peste 50% sunt destinati agriculturii si fermierilor. O intrebare retorica: la cati fermieri romani a ajuns informatia comunitara?
Romania profunda, singura importanta, n-ar trebui lasata prada colaterala bataliei sterile dintre politicieni. Problema e ca n-ar trebui sa fie, dar este...


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.