Oricit ar cere parlamentarii sa-i respectam si oricit am vrea noi s-o facem, tot ei sint cei care, pina la urma, ne ofera suficiente motive de dispret. Afacerea „case cu epoleti" e doar ultimul dintre exemple.

Legislatia privind vinzarea locuintelor de serviciu din sistemele militare sau militarizate este exemplul standard in care mobilul real, foarte ingust, foarte pervers si avind drept beneficiari un numar restrins de indivizi, a fost abil disimulat in motivatia oficiala, o aparenta grija parintesc-parlamentara pentru truditorii cu epoleti.

S-a pornit de la un principiu firesc: in localitatile in care se desfiinteaza garnizoane sau unitati militare, sa se ofere celor disponibilizati posibilitatea de a-si cumpara, la preturi preferentiale, locuintele de serviciu in care au stat cu chirie. Adica societatea accepta sa ofere o forma de compensare celor care au cazut victime ale restructurarii sistemelor militare.

In 2004, citiva parlamentari PSD vin cu o noua propunere de lege, care abandona principiul de mai sus si generaliza vinzarea apartamentelor de serviciu, indiferent de situatia chiriasilor. In acest mod, pe linga dobinzile subventionate si preturile subevaluate, legiuitorul punea o noua sarcina, deloc nesemnificativa, pe umerii contribuabilului: aceea de a suporta si refacerea fondului de locuinte de serviciu, acolo unde rigorile serviciului militar o vor cere. Dar putini isi puneau atunci aceasta intrebare, inca si mai putini au raspuns la ea. 2004 a fost an electoral, propunerea a intrat in Parlament in iunie si a devenit lege in decembrie, insa nu le-a fost de mare folos, rezultatul la urne pare sa fi fost dictat de civili. Dar inca era bine, legea pesedistilor mai pastra o bruma de principii firesti. Unul era acela ca asemenea tranzactii sint purtatoare de TVA, iar altul ca nu pot beneficia de prevederile legii cei care „detin sau au detinut" o locuinta proprietate personala. Sintagma „sau au detinut" isi are noima ei. Bunaoara, unui ofiter care a detinut in proprietate un apartament cumparat pe decretul-lege al lui Iliescu din 1990, adica foarte ieftin, dar pe care ulterior l-a vindut la pretul pietei, e incorect sa-i mai dai o data o locuinta la pret compensat, pentru ca altminteri il transformi din ofiter in agent imobiliar cu profitul decontabil din bani publici.

Demersul pesedist a fost insa desavirsit in vara lui 2006 de niste parlamentari liberali. Ei au propus, iar Parlamentul a aprobat, o modificare a legii precedente, care relaxa o data in plus conditiile de cumparare a locuintelor de serviciu: disparea plata TVA, dobinda scadea de la 8 la 5 la suta, iar din sintagma „detin sau au detinut" disparea partea a doua, „au detinut". Fostul ministru al Apararii Teodor Atanasiu a declarat ieri ca „crima" s-a comis dupa ce el a parasit portofoliul. Eroare, daca nu minciuna: propunerea legislativa a apartinut unui grup de liberali din anturajul domniei sale, a fost introdusa in Parlament in iunie 2006 si a devenit lege o luna mai tirziu. Or, Teodor Atanasiu a parasit ministerul in octombrie. Daca insa ne amintim de relatia tensionata pe care a avut-o permanent cu corpul ofiterilor, s-ar putea ca demersul liberalilor din Parlament sa fi avut alte resorturi interne, de „acomodare" a militarilor cu ministrul civil.

In fine, avem o lege, asa cum e ea. Putem macar pe asta s-o respectam? Se pare ca nu. O seama de stabi cu epoleti, atit de la Armata, cit si de la Interne, au inceput sa infringa legea prin interpretarea ei: ba ca locuinta pe care o detin deja e din chirpici, ba ca e prea mica, ba ca e in alta localitate. Va mai amintiti de cazul Huza? Doamna fosta judecator a infrint legea tot prin interpretarea ei: si-a cumparat apartament subventionat in Bucuresti pentru ca vila o avea tocmai la Slatina. Maria Huza e acum trimisa in judecata si nu vad nici un motiv pentru care domnii colonei si generali n-ar trebui sa se alinieze frumos in spatele ei.

PS: Respect? Uitati-va la parul alb al senatorului PRM Dan Claudiu Tanasescu, la dansul sau, cu „bis" nesolicitat de public, in fata urnelor de la motiunea Macovei si la explicatiile scolaresti pe care le-a dat dupa. Apoi rositi in locul sau, ca domnia sa pare sa nu aiba resurse.