Daca va intrebati cit de imoral e sa-ti pui consilierii in CA si ati ratat un raspuns de la Seres, puteti sa-l intrebati pe succesorul sau, Vosganian.

Solutia imorala a parasit guvernarea, dar obiceiurile ei au ramas. Este singura concluzie care se desprinde din gestul lui Varujan Vosganian de a-si cocota oamenii cu care a venit in Ministerul Economiei in doua Consilii de Administratie.

Ne aducem aminte ca precedentul ocupant al fotoliului ministerial, Codrut Seres, a facut si el asta, cu consilierii, ba chiar cu rudele lui, mai bine zis cu tatal frumoasei blonde care peste un an i-a devenit sotie. Acum, Vosganian face asta cu directoarea sa de comunicare (care este, evident, consilier personal) si cu seful sau de cabinet, cu care este (of, ce coincidenta!) si asociat intr-o firma.

Chestiunea in sine este, din pacate, legala. Daca seful te pune administrator pe mosia statului, nu e obligat sa te intrebe daca te pricepi la asta si nici nu te pune sa dai vreun concurs. Si, oricum, si averea statului trebuie sa fie administrata, iar daca nici ministrul, cu extraordinara sa capacitate de selectie, cu nemaipomenita sa viziune strategica, cu nemasuratul lui talent de a aprecia valoarea personala a angajatilor, nu are dreptul sa numeasca oameni in CA-uri, atunci cine sa il aiba?

Discutam insa despre moralitate, pentru ca, nu-i asa, oamenii lui Felix au fost cei care au fost categorisiti drept imorali. Nu nominal, ci in ansamblu. Iar daca Varujan si-a trimis oamenii cu care a venit in minister sa gidile kilowatii din sirmele Transelectrica, este evident ca ne aflam tot in fata unei chestiuni de moralitate. Asta mai ales ca cei umblati prin ministere stiu ca salariul de baza e mititel, dar o remuneratie in CA (inmultita cu trei, numarul maxim de CA-uri pe care il permite legea pe cap de om) salta binisor venitul.

Sint convins ca ministrul va avea o justificare, care chiar ar si sta in picioare: pun in societati oamenii in care am incredere ca sa ma feresc de potentialele hotii ale directorilor. In minunata noastra tara, unde mersul cu plicul e la ordinea zilei, pare normal ca logica paznicului la stina la fie sfinta. Insa dedesubtul e ca prietenii ministrului se umplu de bani. Iar pentru cine s-a mai plimbat prin ministere nu e o noutate ca, in general, speteala unsilor ministrilor in CA-uri se rezuma doar la a da cu subsemnatul.

Avem asadar o dilema etica: este corect ca prietenii ministrului sa primeasca bani in calitate de reprezentanti ai ministerului in CA-urile de la societatile de stat? Pentru ca, legat de dilema profesionala, prin tirg umbla vorba unui astfel de om din minister care - atunci cind toti directorii de fabrici de curent se strofocau cum s-o scoata la capat cu iarna, stocurile de carbune, gazul si astfel de chestiuni arzatoare - a spus ca nu prea intelege treburile astea, el vrea sa stie daca va avea lumina acasa in acea seara, cind o da drumul la lampa. Dupa care a plecat.