Remiza prelungeste criza

Se numeste "sah etern". Este acea pozitie in care unul dintre jucatori isi forteaza adversarul sa plimbe regele de colo-colo, prin atacuri succesive. Deseori se intampla ca jucatorul tinut in sah sa dispuna de mai multa forta in camp, dar pe care nu o poate folosi, tocmai din cauza seriei de atacuri directe la rege. Neputinta regelui de a fugi de sub tirul inamic duce partida spre remiza.
Si pe tabla noastra de sah politic ne indreptam catre o eternizare a crizei. Coalitia anti-Basescu pare tentata sa-l tina pe presedinte intr-o nesfarsita serie de suturi... asta, sahuri, in locul unei suspendari riscante. Sahurile sunt menite sa castige timp pentru repozitionari. In asa fel incat, la sfarsitul partidei... ma rog, mandatului, Coalitia sa iasa intarita si sa spere a putea impune regulile jocului, indiferenta la cicaleala de la Cotroceni.
Ruptura cu Basescu pare sa-l arunce definitiv pe Tariceanu in bratele lui Iliescu, Vadim si Voiculescu, trio pe langa care lui Geoana i s-a rezervat rolul de aprod galagios. Avand retragerea taiata, premierul e obligat sa mearga inainte: sa se descotoroseasca de PD si sa anunte un guvern minoritar liberal, cu sprijinul parlamentar al PSD, PRM si PC. Evident, Tariceanu va fi fortat la compromisuri, in asa fel incat aliatii sa castige forta si imagine in schimbul voturilor necesare Guvernului sa-si treaca legile prin Parlament. Si, mai ales, premierul va trebui sa faca un periculos balet pe sarma pentru a explica propriului electorat de ce, dupa un vot menit sa scoata PSD (si aliatul sau PUR, acum PC) pe tusa si sa izoleze PRM, s-a mutat cu arme si bagaje in tabara inamicului.
In ceea ce priveste suspendarea presedintelui, ea este privita ca riscanta. Basescu se sprijina inca pe votul majoritatii populare, iar un referendum l-ar readuce in triumf la Cotroceni. Intarit, seful statului ar putea solicita chiar dizolvarea Parlamentului, dupa teoria lui Iorgovan din 1994. Atunci, tatanele acestor serparii incalcite care sunt Constitutiile de dupa 1989, a emis teza ca daca Iliescu, suspendat de Parlament, este reinscaunat de popor prin referendum, Parlamentul trebuie dizolvat, deoarece s-ar afla in conflict cu alegatorii din al caror vot a emanat.
Or, principala caracteristica a Coalitiei anti-Basescu (cu PNL cu tot) este frica de vot. Atat de mare e urnofobia nascuta din constiinta propriei slabiciuni, incat chiar alegerile euro-parlamentare sunt pe cale sa fie amanate din luna mai tocmai spre sfarsitul anului. De aceea, si suspendarea presedintelui are toate sansele sa fie ingropata intr-o comisie.
De partea cealalta, neputinta de a folosi forta electoratului pe care-l are in spate, il exaspereaza pe presedinte. Tinut in sah, Basescu da din colt in colt, in speranta unui ragaz salvator. Referendumul pentru vot uninominal se vrea un respiro, in care electoratul sa joace in favoarea sa. Ma tem, insa, ca e doar un paliativ. Coalitia poate trage de timp: amanand sedinta in care sa-si dea votul consultativ sau chiar organizarea referendumului. (In cazul excluderii PD din Guvern, organizarea nu va mai cadea in sarcina lui Vasile Blaga, fidelul Cotrocenilor)
Basescu nu are decat o singura solutie pentru a iesi din sah: demisia. Alegerile prezidentiale anticipate l-ar propulsa fara emotii, din nou, la Cotroceni. De data asta, cu un plus de autoritate care ar mai festeli din compromisurile de pe dreapta. Pretul platit: doi ani jumatate de mandat, din cei zece pe care si-i programase. Daca nu, va duce pana la capat un mandat steril, in care si-a erodat degeaba popularitatea, in scandaluri care se poate sa-i fi slabit adversarii, dar nu i-au dislocat.

---

Despre autor: