Am vazut in aceasta duminica la PRO TV, la emisiunea „Parte de carte" moderata de dl Tabara, o discutie vioaie pricinuita de aparitia unei carti a dlui sociolog Pasti. Ideea cartii, recenzata sumar, dar destul de clar de catre dl Tabara, era ca, desi tranzitia s-a incheiat, totusi Romania n-a intrat in tiparele civilizatiei Europei occidentale. OK, imi zic, dar sa vedeti de ce! Pai, fiindca noi tindem sa construim un model diferit, o specie de civilizatie cu un profil exceptional. Hopa! Daca in Europa principalul actor economic si social este salariatul, in Romania, sustinea dl Pasti prin vocea dlui Tabara, cele mai importante roluri tind sa fie detinute de micii intreprinzatori si de profesionistii liberali. Interlocutorii dlui Tabara, domnii bancheri Vasilescu si Pogonaru, au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a contracara aceasta viziune inedita. Au subliniat pe cit posibil ca acest model teoretic e lipsit de suport in realitate. Ca salariatul e inca specia cea mai raspindita din jungla economiei romanesti si ca nu ne-am desprins inca decit intr-o proportie mica de mentalitatea mostenita a dependentei de salariul pe care ni-l ofera o instanta binevoitoare, statul sau patronul. Ma gindesc ca dl Pasti a numarat patronii si salariatii si a tras concluzia asta fara sa se gindeasca probabil ca angajatii mascati in patroni/ziaristi, care-si iau salariul pe firma sau primesc drepturi de autor, sint rezultatul luptei cu legislatia financiara timpita, nu expresia vervei antreprenoriale. Ceea ce ma mira, de fapt, e ca nici nu s-au racit bine ideile „democratiei originale" ale dlui Iliescu si, iata, sindromul exceptionalismului romanesc apare deja intr-o noua prezentare, mai curata, mai proaspata, mai economica.