Se spune ca, pentru a cunoaste o tara, trebuie sa-i asculti cantecele, sa-i bei vinul si sa-i mananci bucatele. Am avut o asemenea experienta la Restaurantul Fado din Bucuresti, unde Portugalia si-a trimis cartea de vizita. Patronul, un roman de altfel indragostit de tara de unde a pornit in lume Columb, s-a gandit sa reproduca, la el acasa, frumusetea lusitana autentica.

Cum am mai scris si in alte cronici, nu intotdeauna copia este oglindirea originalului si orice imitatie comporta un risc. Iata de ce am fost foarte atenti la ce ascultam, bem si mancama€¦ Daca liniile decorului n-ar fi atat de ascutite, pasind pragul localului am fi putut avea impresia ca devenim pasagerii unui vas transatlantic: tonurile de brun si rosu, lumina blanda si fadoul creeaza atomosfera unui asfintit in larg. Fadoul, al carui nume vine de la ""fatum"" - destin - si care canta dragostea neimplinita, gelozia, tristetea si exilul, ne-a insotit tot timpul cinei noastre tarzii.

Specialitati portugheze


Meniul serii a constat din salata portugheza, friptura ""Don Enrique"", peste ""la cataplana"" si ""Feijoada à portughesa"". Salata - preparata din rosii, ardei copti, piept de pui taiat fasii, orez fiert, masline, vinegreta si condimente - a deschis bine Feijoada à portughesa. Feijoada este o fasole cu bob mare, neagra sau rosie, care se bucura de ""vecinatatea"" unui carnat picant numit ""chorizo"" si a altor ingrediente precum: orez, legume, kaizer, ceapa si rosii. Preparatul umple farfuria pana la refuz. Tot o portie imensa a constituit-o pestele la cataplana (vas compus din doua emisfere metalice) in care crapul de apa dulce, inabusit cu legume, kaizer si chorizo, substituie traditionalele fructe de mare. In fine, tertio, friptura Don Enrique, cu ceafa de porc tinuta in coniac la macerat si data la gratar, garnisita cu rosii, cartofi fierti, masline, condimente si vin alb, a facut imposibil orice atac al deserturilor din meniu.

Gust bun, impresie de mancare ""ca la mama acasa"" laa€¦ Bihor sau la Vaslui; oricum, destula si populara, diferita de arta bobului de mazare si a picaturii de dulceata la care se extaziaza francezii. In plus, sangria, vinul rosu cu fructe si alcool, e din partea casei, iar Daniel, ospatarul cu miscari de fado, poate suporta o conversatie pe specific, fara aere de superioritate. Concluzia: merita sa vedeti aceasta mica Portugalie culinara de unde, cu siguranta, nu veti pleca flamanzi!






NOTELE LUI MAX