Opinii in contrasensCatedrala sub stres

In felul sau, primarul general al Capitalei gandeste exact cum gandea Stalin: daca Vaticanul nu dispune de nici o divizie, nu merita a fi luat in consideratie. Si in virtutea unor interese obscure, dezvaluite la timp de presa, s-a grabit sa cedeze un teren din coasta imediata a catedralei catolice Sf. Iosif unei societati care construieste acolo un bloc de birouri inalt de 19 de etaje, ceea ce a starnit revolta credinciosilor Sfantului Scaun de la Bucuresti si din toata tara. Nu este vorba de a pune in umbra un edificiu cu valente de monumet istoric, ci chiar de periclitarea structurii de rezistenta a acestuia. Si degeaba au incercat reprezentantii Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucuresti sa aplaneze din pornire conflictul, discutand direct cu primarul, pentru ca Adriean Videanu era intruna plecat intr-unul din cele sapte concedii pe care si le acorda cu o generozitate extrema pe an.
Ceea ce parea la inceput o neintelegere tratabila in putine cuvinte, a devenit in timp o veritabila odisee, in care putini se pot descurca. S-a vanturat banuiala ca aici ar fi vorba de bani, si nu de sume ce ar putea fi considerate drept derizorii, banuiala la care nu ne putem asocia, din lipsa de probe certe. Oricum, primaria numitului Adriean Videanu, dupa ce a eliberat o autorizatie de constructie cu cantec, ar fi avut datoria sa readuca normalitatea in perimetrul Catedralei Romano-Catolice din Bucuresti. Cu atat mai mult cu cat vinovatia nu poate fi aruncata in carca Partidului Social Democrat, deoarece constructia care ameninta locasul de cult al catolicilor s-a declansat in martie 2006, cand social- democratii nu mai erau demult la putere. Si continua si acum.
Primaria nu a fost impresionata nici de cortegiile organizate in jurul catedralei aflate sub stres. Nici de solidaritatea Bisericii Ortodoxe Romane cu credinciosii catolici. Nici de protestele cercurilor cetatenesti, in frunte cu Civic Media, impotriva manariei pusa la cale cu sange rece. Nici macar de o hotarire a Senatului Romaniei, prin care se cerea Presedintiei Consiliului de Ministri o interventie favorabila protestatarilor si nici de semnalele ingrijoratoare care veneau si mai vin de la Vatican. Interesant este faptul ca nici Executivul nu a tinut cont de ea. De vreme ce Vaticanul nu dispune de nici o divizie, toate nemultumirile lui pot fi bagatelizate sau chiar ignorate, nu-i asa? In ciuda faptului, ca o asemenea atitudine introduce in politica externa a Romaniei un factor care o indeparteaza de practicile europene curente si de lumea catolica, in general. Chestiunea suna a paguba despre care nu stim cum ar putea fi recuperata de oficiile diplomatice romanesti.
Recent, protestele clerului catolic s-au mutat din fata catedralei in fata Consiliului de Ministri si a Presedintiei din Cotroceni. Sa speram ca aici vor gasi un ecou, desi institutiile respective ar fi avut destul timp sa reactioneze si pana acum. Nu au facut-o, atentia fiindu-le captata cu prioritate de conflictele politice in care s-au angajat, care nu le mai lasa nici macar ragazul sa mai respire din cand in cand. Cum s-ar spune, tara arde in foc si babele isi bat piroane in cap, cu un zel demn de cauze mai bune.
Fiind de acum cat se poate de clar ca in toata afacerea in care s-a implicat Primaria generala a Capitalei si societatea Millenium e vorba de bani, si de bani multi, am ajuns sa intuim despre ce este vorba. Degeaba se arunca responsabilitatile in alte directii, pentru ca nodul discordiilor este tot acolo, intre cei doi protagonisti intratabili. Si numai niste masuri ferme, adoptate de oameni dintr-o bucata, pot sa puna capat incalcarilor flagrante ale unei legistatii abandonate la discretia oricui.
Peste toate, ar mai fi o intrebare de pus: oare pentru Adriean Videanu nu sunt valabile indemnurile presedintelui Traian Basescu de a eradica din radacini coruptia din tara? Cu atat mai mult cu cat au facut parte din acelasi partid si, fie vorba intre noi, mai fac inca. Se pare ca nu, aceasta fiind situatia: una se vorbeste sub regimul presedintelui actual si altceva se fumeaza. Demersurile cetatenesti nu conteaza, nici o autoritate nu se subordoneaza deciziilor altei autoritati, superioare in ordinea ierarhica a institutiilor de la conducerea statului. Ceea ce presupune un haos generalizat, cu care sunt nevoiti sa se confrunte cei mai blajini dintre oameni: adeptii unui cult religios care nu osteneste in a propovadui pacea si intelegerea dintre toti credinciosii de pe pamant.
Ce asteptam, nu noi, ci aceia care si-au asumat niste raspunderi in stat? Ca atitudinea noastra de indiferenta sa afecteze relatiile diplomatice cu Vaticanul? Ca Franta si Italia, tari eminamente catolice, sa ne traga vartos de urechi? Ca insusi Parlamentul European sa ne condamne intr-o rezolutie fara drept de apel? Este greu de stiut ce gandesc guvernantii nostri si cum s-ar putea strecura ca prin urechile acului printre atatea justificate adversitati. De data aceasta nu mai e vorba de o bagatela care s-ar putea depasi printr-un simplu mismas, cum se obisnuieste la noi, ci de o chestiune foarte serioasa, cu bataie in viitor. O chestiune care nu se iarta si nici nu se uita.

---

Despre autor: