Aproape o iarna-ntreaga am asteptat sa marcam cresterea campionatului intern la bursa Europei.

Din pacate, am intrat pe rosu de la prima runda si primavara s-ar putea sa nu fie mai lunga de-o saptamina! Pauza de hibernare e un handicap care nu se poate tamadui cu cantonamente prin Cipru sau prin Madeira. Jocurile amicale nu tin tensiunea la nivelul la care apare zvicnetul valorii adaugate. Avem un sezon competitional intern prea scurt si cu totul nesuprapus performantelor continentale. Dinamo a ajuns la Lisabona odihnita si cu o gura mare cit a lui Cassius Clay. Borcea, plin de tact la adresa gazdelor trecute recent printr-un cutremur, a amenintat cu zguduiri apocaliptice pe Da Luz. Niculescu-Richter nu pare sa-l fi auzit inca pe stapinul sau si a aminat cataclismul pentru Stefan cel Mare. Mai mult, miercurea trecuta Lobont a fost numarul unu al echipei, dar asta n-a fost suficient sa evitam infringerea din final. Chiar daca s-a legat cite ceva tactic, Benfica n-a parut sa fie in pericol aproape niciodata! Dinamo a facut un pas instinctiv inapoi, un pas pe care echipele romanesti il fac natural in fata puterilor colonizatoare. Toate mingile au plecat pe Niculescu, dar fara sustinere pe coloana vertebrala a formatiei, cu Balace tras pe linia de fund si cu un Cristea mai timid ca niciodata, jocul la zero s-a naruit in ultimul minut. Exista sperante pentru retur, ceea ce e oricum mai mult decit ofera Steaua. Pe Ghencea continua sa ruleze serialul marilor trupe care vin sa ne scoata fotbalul din cap. Joi a jucat o jumatate din Sevilla si aceea la jumatatea turatiei. Nici n-a avut motive sa forteze vreun moment! Miliardul de euro al lui Gigi a iernat ingropat in pamintul Piperei si nu s-a indurat sa se intrupeze in mijlocasi ofensivi. Dumnezeu i l-a aratat pe Dica lui Becali doar betegindu-l. Chiar asa lent cum e el, ar fi fost mai rapid decit oricare dintre brazilienii plasmuiti aiurea de MM si mai viteaz decit orisice croitoras negociat la doua capete. Carlos a plecat prea tirziu de la echipa si a apucat sa-l invete pe Cernea poteca spre infarct. Totusi, cea mai mare dezamagire pentru Nas in saptamina lasatului de sec a fost Finul Radoi. Platosa de razboinic pare uitata in camera infirmeriei de la Bologna si o data cu ea intregul spirit al echipei. Olaroiu se incapatineaza in continuare sa-l descifreze pe Capello, dar materialul didactic si-a facut junioratul pe la Faurei si Falticeni, nu prin Torino sau Milano. Ciudata maniera ofensiva cind virfurile trebuie sa vina sa-si ia baloanele din ariergarda. Serviciul lui Bostina cu mingi lungi, dar imprecise, pe Thereau sau sprinturile lui Banel (pacat ca nu l-a vazut pe Juantorena inainte sa se apuce de fotbal!) fara nici o finalizare in careu au fost solutii tactice fara emotii pentru andaluzi. Steaua merge la Sevilla doar de dragul regulamentului UEFA. Sau poate pentru vreo schita de catedrala ortodoxa, asezata linga La Giralda si ticluita pe PRO TV, pentru bietii capsunari fara tara, dar cu drept de vot.