Presa de stanga din Sarindar

Din tipografiile celor doua ziare plecau carduri de adolescenti cu teancuri de ziare proaspete, strigand in gura mare principalele titluri din sumar, intr-o vreme cand cuvantul "jurnalist" desemna pe vanzatorii de gazete care isi transportau marfa in invelitoare de musama. Oamenii care lucrau, redactau un ziar sau colaborau la el, de la reporter pana la directorul-proprietar, se numeau pe atunci "ziaristi" sau "gazetari", publicistii fiind o specie aparte, asa cum ne lamuresc si dictionarele, de "scriitori de texte scurte", destinate cotidianelor sau saptamanalelor.
Strada Sarindar, limitata in capatul opus de cladirea Cercului Militar, respectiv de Hotelul Capitol si restaurantul "Modern" (devenit ulterior "Berlin"), frecventat de deputati taranisti din provincie pentru mancarea gatita, dar si de Petre Tutea, Mircea Eliade si Emil Cioran, era o strada a presei de stanga: cotidianul "Facla", condus in interbelic de Ion Vinea, isi avea redactia deasupra birourilor administrative ale Teatrului Mic. Mai functionau in imobilele Sarindarului scoli de stenografie si dactilografie, ca si redactii de ziare care nu impartaseau vederile celor doua mari cotidiane. In imobilul de peste drum de Hotelul Palas, unde se gasesc azi, la etajul intai, casieria si editura ziarului Ziua, isi avea redactia cotidianul "Timpul", condus de fostul ministru de Externe, Grigore Gafencu.
"Dimineata", tiraj de 80.000
Spre deosebire de "Universul", "Curentul" sau "Cuvantul", ziarele "Adevarul" si "Dimineata", ultimul cu tiraj de pana la 80.000 de exemplare, nu erau proprietatea unui singur om. Dupa venirea comunistilor la putere s-a lansat ideea, care trebuie examinata cu multa precautie, ca "Adevarul" si "Dimineata" erau organe cripto-comuniste. Erau pur si simplu ziare de stanga, dar care se supuneau legilor economice specifice pietii. N. Carandino arata inca din 1979, in amintirile sale, cine statea in spatele celor doua mari cotidiane: "Liberalii voiau sa puna mana pe "Dimineata" si "Adevarul" - care aveau orientare national-taranista - si, in acest scop, alternau severitatile de cenzura cu oferte de cumparare". Tot N. Carandino arata ca "Universul", "Dimineata" si "Curentul", cu anexele lor politice, literare si economice, erau mari intreprinderi care, prin natura lor, trebuiau sa respecte conditiile impuse de regim."
Ziare de stanga, salarii de dreapta
Petre Pandrea, gazetar si ideolog de stanga proeminent, ne-a lasat in memoriile sale detalii legate de salariile si gratificatiile platite de cele doua ziare. In 1931, cand Pandrea a devenit redactor la "Adevarul", acesta avea "120 de functionari ai calimarilor". Luand ca punct de referinta salariul unui tanar judecator din epoca - 4000 de lei -, Pandrea spune ca leafa sa de la "Adevarul" echivala cu aceea a trei-patru judecatori, salariul lui Tudor-Teodorescu Braniste, coleg si prieten, fiind cu o treime mai mare decat al sau. La acea data, Pandrea nu avea decat 27 de ani. Un salariu urias a avut si Mihail Sadoveanu, care a fost la un moment dat director al ambelor ziare. Oricum, cele doua mari cotidiane interbelice romanesti de stanga, care se ocupau cu precadere de umiliti si obiditi, de dezmostenitii soartei, nu isi neglijau, aspect pecuniar, redactorii si colaboratorii.
Daca salariul lui Pandrea de la "Adevarul" echivala cu leafa a trei-patru judecatori stagiari, la un alt ziar de stanga, "Dreptatea", marturiseste gazetarul: "Din doua lefuri aveam salariu de ministru."
Liderul taranist Virgil N. Madgearu, "directorul efectiv si financiar al ziarului "Dreptatea", a ramas surprins sa afle, pe la mijlocul anilor '30, ca Petre Pandrea refuzase, din partea redactiei ("Dreptatea", n.a.), o gratificatie de 40.000 de lei. Intre cei doi are loc urmatorul dialog: Madgearu: "- E adevarat ca ai refuzat 80.000 de lei de la N. Titulescu si salariu lunar al tuturor cronicarilor de politica externa de 30.000 de lei? Pandrea: - Am refuzat. De la gazeta mea nu refuz o gratificatie."
La pagina 88 a volumului "Memoriile mandarinului valah", Pandrea evoca cu regret suspendarea celor trei ziare, la sfarsitul anilor '30, de catre Carol al II-lea: "... gazetele mele democratice - "Adevarul", "Dimineata", "Dreptatea", unde aveam salarii de prim-ministru..." In 1937, cand au fost suspendate primele doua cotidiane, Pandrea nu avea decat 33 de ani. Cu trei ani inainte, impartial, Carol al II-lea suspendase doua ziare de dreapta: "Calendarul" lui Nichifor Crainic si "Cuvantul" lui Nae Ionescu. Punctul forte al ziarelor "Dimineata" si "Adevarul" l-au constituit reportajele, indeosebi cele scrise de F. Brunea-Fox, considerat in epoca un maestru al genului, angajat al ambelor cotidiane intre anii 1925-1937. In aceeasi perioada s-au ilustrat ca remarcabili reporteri la "Dimineata" si "Adevarul" N.D. Cocea, Geo Bogza, Tudor-Teodorescu-Braniste, Stefan Roll. Brunea-Fox provenea din avangarda literara, iar expresionismul reformase reportajul, radicalizandu-l. Insotit adesea de un excelent fotoreporter, I. Berman, Brunea-Fox a colindat tara de la un capat la altul, a descins pe insula Adakaleh, la Sulina, in micile porturi dunarene, dar si in cartierele bucurestene mizere sau rau-famate, in universul nocturn al pestilor si prostituatelor din zona Crucii de Piatra, in Floreasca sau in gropile lui Ouatu... Mediile investigate si scoase la lumina de F. Brunea-Fox evoca si totodata devanseaza cu doua decenii neorealismul. Tot el a inaugurat in 1931, in ziarul "Dimineata", ciclul de reportaje-dialog "Oameni politici in intimitate" (Maniu, Vaida-Voievod, I.G. Duca, Argetoianu etc.), fiind cel dintai reporter care se fotografia alaturi de persoana intervievata.

---

Despre autor: