"Tot ceea ce a fost privatizat, va fi nationalizat", pretinde Hugo Chavez
La 1 ianuarie a.c., in timpul unei ceremonii care a avut loc la Caracas, presedintele Venezuelei - radicalul Hugo Chavez - a anuntat un plan de nationalizare a companiei de telefonie CANTV, privatizata in 1991. Totodata, Chavez a anuntat planuri pentru cresterea controlului statului asupra exploatarii petrolului, Venezuela fiind al cincilea exportator de petrol la nivel global si cel mai important din America de Sud.
"Tot ceea ce a fost privatizat va fi nationalizat", a anuntat Hugo Chavez linia directoare a politicii sale: nationalizare, cresterea rolului statului, renegocieri.
Aparent, o adevarata provocare la adresa intereselor companiilor din SUA, principalele beneficiare ale privatizarilor din anii '90, dar si la adresa regulilor economice ale "Noii Ordini Mondiale".
"Ne indreptam catre un nou model de socialism si nimeni si nimic nu ne va opri", anunta Chavez, care mai declara: "Imi place ideea lui Trotki - revolutia permanenta."
In Ecuador, Rafael Correa - care a preluat puterea pe 15 ianuarie 2007 - a anuntat, in cadrul ceremoniei de depunere a juramantului de presedinte, ca va initia o "revolutie radicala", si si-a manifestat atasamentul fata de "noul model de socialism" latino-american. Correa a mai declarat ca va renegocia toate contractele de petrol cu companiile americane si a amenintat ca - daca tratativele vor esua - va inchide baza americana de la Manta. La ceremonia de investitura a lui Correa asistau 17 sefi de state, printre care presedintele Venzuelei (Hugo Chavez), al Braziliei (Luiz Lula Da Silva), Nicaragua (sandinistul Daniel Ortega), Boliviei (Evo Morales). Dar si Mahmud Ahmadinejad din Iran, aflat intr-un turneu sud-american, in cautare de aliati contra Washingtonului. "Revolutia cetatenilor abia a inceput si nimeni nu ne va opri", declara Correa.
Presa americana a recunoscut, cu o oarecare mirare, alunecarea rapida a Americii de Sud spre "noua stanga radicala". Dintre predecesorii lui Correa, colonelul Lucio Gutierrez - devenit presedinte al Ecuatorului in 2002 - a mai avut o platforma similara. Dupa doar doi ani, insa, col. Gutierrez a fost "maturat" de la putere in urma protestelor de masa din cauza adoptarii politicilor economiei de piata, a coruptiei, si a apropierii de Washington.
Anuntul lui Chavez privind nationalizaerea CANTV a facut sa cada masiv actiunile la bursa ale Europei, precum si toate actiunile venezuelene de la bursa de pe Wall Street.
Contradictiile "socialismului secolului XXI"
Un punct comun al liderilor radicali sud-americani este critica acerba a "neo-liberalismului", precum si antipatia declarata fat§ de politica Administratiei Bush. Acestia au facut apel, in repetate randuri, la "masele populare", gata oricand sa-i sustina, si chiar au initiat o serie de programe de asistenta sociala, foarte atractive pentru paturile saracite ale populatiei.
Cu toate acestea, o serie de contradictii extrem de stranii persista. Liderii radicali ai "socialismului secolului XXI" nu au abolit proprietatea privata, au respectat - chiar daca nu exact - regulile institutiilor financiare internationale, au mentinut intact spiritul de "corp" si traditiile binecunoscute ale armatelor lor, precum si fortele represive ale statelor pe care le conduc.
Hugo Chavez - un fost militar de cariera - este extrem de departe de traditiile clasice ale "socialismului". El reprezinta, de fapt, un ecou al nationalismului si al populismului traditional sud-american, amintind de colonelul Juan Peron din Argentina, de generalul Omar Torrijos din Panama, sau de generalul Juan Velasquez Alvarado din Peru. Cu toiii, militari cu mare priza la masele de saraci din America Latina.
Actualele "nationalizari" sunt, trebuie spus, mult mai putin decat promit la prima vedere. CANTV nu este, in nici un caz, monopol telefonic. De altfel, compania CANTV nu acopera decat 11% din liniile telefonice din Venezuela. In timp ce o alta companie telefonica - Movilnet - acopera peste 35% din piata Venezuelei. Iar Movilnet nu va fi "nationalizata".
Cel mai mare detinator de actiuni la CANTV, cu 28,5%, este grupul american "Verizon Communications Inc". Dar inca de anul trecut adica din aprilie 2006, "Verizon" initiase negocieri pentru a-si vinde actiunile miliardarului mexican Carlos Slim, care controleaza o mare parte a telecomunicatiilor din America Latina.
Telmex concureaza in Venezuela cu compania spaniola Telefonica, care detine un pachet minoritar la CANTV. Dar care are, in schimb, propria companie de telefonie, Moviestar, companie care controleaza 47% din piata de telefonie venezuelana. Si care nu va fi, nici ea, "nationalizata". La Caracas circula zvonul ca "nationalizarea" ar fi, de fapt, un simplu artificiu, pentru a "tranti" tratativele cu Carlos Slim, si a favoriza astfel, compania spaniola Telefonica. Telefonica l-a sustinut financiar masiv pe Hugo Chavez in batalia electorala si in mass-media. Un leit motiv al "nationalizarii" sunt actiunile la bursa, atat cele din Caracas (in "bolivari", moneda nationala), cat si cele de pe Wall Street (in dolari). Tranzactionarea pe bursa a scos in strainatate un capital, pe care Chavez nu are de gand sa-l piarda din mana. Mai ales ca aceasta "scurgere de capital" a facut ca inflatia din Venezuela sa creasca cu 18%.
Cat despre sectorul energetic - despre care Chavez afirma ca va fi "nationalizat" - cea mai mare parte a sa este controlata de doua companii cu capital de stat. Singura afectata va fi Electrica de Caracas, care este controlata de compania americana AES.
Asa ca "nationalizarile" mult trambitate de Chavez, au "limitele" lor. La fel ca si "socialismul secolului XXI", promovat de militari de tipul Chavez, un fost lent-colonel la "paratroop"-eri, specializat in lovituri de stat.
Gigantii americani ai petrolului vor accepta renegocierea contractelor
cu regimul Chavez
Daca nationalizarile lui Chavez nu mai seamana cu cele intreprinse de un Peron in Argetina sau Caldemas in Mexic, nici renegocierea contractelor de petrol si gaze nu sunt chiar cele care vor sa para.
Al cincilea producator de petrol si gaze din lume, Venezuela, isi considera, pe buna dreptate, sectorul energetic drept un "sector strategic". Rezervele de petrol ale Venezuelei se cifreaza la 78 miliarde de barili de petrol. In bazinul Orinocco, insa, se mai gasesc uriase rezerve ne-exploatate. Din intreaga productie de petrol a Venezuelei, gigantii americani exploateaza circa 60%.
Initiativa lui Chavez seamana mult cu "nationalizarea" proclamata de Evo Morales in Bolivia, in domeniul gazelor naturale. In fapt, este vorba doar de renegocieri cu companiile transnationale care opereaza in bazinul Orinocco - "Exxon Mobile", "Conoco", "Chevron", si de compania franceza "Total" - in privinta majorarii actiunilor detinute de compania de stat venezuelana "PDVSA". Statul ar urma sa-si asigure, astfel, o cota mai mare din profituri.
Gigantii transnationali americani s-au declarat gata sa renegocieze cererile lui Chavez, fiind interesati, in primul rand, sa-si pastreze pozitia in Venezuela, o tara cu mari perspective in domeniul energetic.
Ministrul petrolului din Venezuela, Rafael Ramirez, a anuntat - pe de alta parte - ca nu vor fi modificari ale contractelor la gaze naturale, contracte semnate de Chavez in 1999.
Pe Wall Street, proclamarea "socialismului secolului 21" de catre Chavez a fost intampinata cu o simpla "ridicare din umeri".
"Chavez nu va desfiinta in mod sigur, sectorul particular din Venezuela. Nationalizarea CANTV si a altor utilitati publice nu are decat o valoare simbolica"", a declarat un purtator de cuvant de la "J. P. Morgan". "Nu credem in abolirea proprietatii private in Venezuela", a spus laconic si un reprezentant al lui "Merril Lynch". Este si normal, cand sectorul privat din Venezuela a crescut cu 10,3%. Adica, cu dublul ratei de crestere a sectorului public in 2006.
Sectorul financiar din Venezuela ofera cele mai bune conditii de investitie din lume, dupa parerea specialistilor. "Bancherii s-au imbogatit de pe urma revolutiei lui chavez" - titra, la 16 august 2006, "Financial Times". Aceeasi publicatie nota: "In timp de revolutie, bancherii cheama pompierii. Dar in Venezuela, bancherii cheama la party!"
Prestigiosul cotidian economic explica acest paradox: "Distribuirea "revolutionara" a petrodolarilor a imbogatit o multime de indivizi, iar Caracas a devenit un adevarat magnet pentru bancherii elvetieni si alti bancheri internationali."
"Financial Times" precizeaza ca, numai in 2005, seifurile bancilor din Venezuela au inregistrat o crestere de la 29,3 miliarde de dolari, la 39,8 miliarde de dolari. Din petrodolari, Chavez si-a alimentat programele sociale, care l-au facut atat de popular.
Regimul lui Chavez - cu accente bonapartiste tot mai evidente - combina retorica "anti-imperialista" cu atractia fata de Cuba lui Castro, provocand iritare la Casa Alba. John Negroponte, pe cand era director la "National Intelligence", l-a secris Congresului pe Chavez drept "un pericol pentru democratie". In 2002, Washingtonul a orchestrat in Venezuela o lovitura de stat de dreapta, care a esuat in fata opozitiei maselor populare, sustinatoare ale lui Chavez, precum si a Armatei.
Pe de alta parte, nu trebuie uitat insa ca Hugo Chavez este un fost ofiter, specializat exact pe lovituri de stat la binecunoscuta "Scoala a Americilor" din SUA!
Washingtonul, deranjat de patrunderea Chinei pe piata petrolului din Venezuela
Daca "nationalizarile" din Venezuela nu preocupa prea mult SUA, altfel stau lucrurile in ceea ce priveste apropierea lui Hugo Chavez de China. Vizita acestuia la Beijing a ingrijorat profund Washingtonul, care are toate motivele sa se teama de o patrundere masiva a capitalului chinez in America de Sud. Dupa Orientul Mijlociu si Africa, Beijingul ataca acum direct SUA in unul din fiefurile sale petroliere, speculand radicalismul politic al presedintelui Hugo Chavez.
Pentru Chavez, in schimb, alianta cu China reprezinta o contrabalansare binevenita a ostilitatii deschise manifestata constant de Administratia Bush, care il considera un fel de "Castro II". Venezuela a marit cantitatea de petrol exportata in China, pentru una din cele mai dinamice economii ale lumii de astazi. In schimbul petrolului, Venezuela a capatat sprijin politic si ajutor economic.
La sosirea sa la Beijing, la sfarsitul lui august 2006, Chavez a declarat: "China este una dintre cele mai mari consumatoare de petrol din lume, iar Venezuela este unul dintre cei mai mari producatori de petrol din lume". Chavez a pledat deschis pentru o "alianta strategica" cu Beijingul, pentru a transforma "lumea unipolara" de azi, dominata de supraputerea americana, intr-o "lume multipolara" si a bloca astfel "hegemonia SUA". Lucruri care au sunat desigur foarte rau la Casa Alba. Desi liderii chinezi nu au facut comentarii pe aceasta tema, ei au semnat cu Chavez acorduri care afecteaza in mod direct interesele economice si strategice ale SUA.
In "Marea Sala a Poporului" din Beijing, Chavez - primit de chinezi cu mult fast - a semnat un acord petrolier, care va duce la cresterea exporturilor Venezuelei in China de la 155.000 de barili pe zi la 500.000, pana in 2009, si la 1.000.000 de barili pe zi, pana in 2012. Adica o treime din productia anuala! In schimb, presedintele Chinei, Hu Jintao, i-a promis lui Chavez sa sustina ambitia Venezuelei de a ocupa locul rezervat Americii latine in Consiliul de Securitate ONU pentru doi ani. Totodata, China s-a angajat sa ofere Venezuelei un substantial ajutor economic. Intre altele, o retea de fibre optice pentru comunicatii, precum si 1,2 miliarde de dolari in vederea constructiei a 20.000 de locuinte.
China coopereaza deja cu Venezuela la explorarile din bazinul Orinoco. Si se pregateste sa lanseze un satelit pentru Venezuela, in 2008.
Pe 28 august 2006, ministrul Energiei din Venezuela - Rafael Ramirez - a anuntat ca Chavez a aranjat ca Beijingul sa investeasca cinci miliarde de dolari in proiecte energetice in Venzuela, pana in anul 2012. In felul acesta, Venezuela va atinge o productie petroliera de 5,8 milioane de barili pe zi, pana in 2012.
Actualmente, productia Venezuelei este de 3,3% milioane de barili pe zi - a cincea performanta mondiala. Venezuela este, totodata, al patrulea furnizor de petrol pentru economia SUA, dupa Canada, Mexic si Arabia Saudita. Asa ca temerile SUA la acest capitol sunt indreptatite. In ultimii ani, China a ajuns al doilea importator mondial de petrol dupa SUA si cel mai aprig concurent al Statelor Unite in batalia globala pentru resurse energietice.
Investitiile Chinei in America Latina
Alianta Venezuelei cu China se incadreaza in strategia pe termen lung a Beijingului - comenteaza agentia "Stratfor". Patrunderea Chinei in America de Sud - dupa Orientul Mijlociu si Africa - nu trebuie de aceea, considerata o surpriza.
Invaziile americane din Afganistan si Irak, precum si amenintarea cu razboiul la adresa Iranului, obliga din punct de vedere geostrategic China, precum si UE, Japonia si India, la conceperea unei strategii energetice pe termen lung. Pentru a nu ajunge ca economiile lor sa depinda foarte curand, de petrolul mondial comercializat exclusiv de gigantii americani.
China importa 2,3 milioane de barili pe zi, in principal din Angola, Arabia Saudita, Iran si Rusia. Acordul cu Venezuela ofera sansa Chinei si la o alta optiune. Semnificativ, Angola a depasit Arabia Saudita, in februarie 2006, ca principal furnizor de petrol pentru China.
Apropierea Chinei de Venezuela este similara cu cea dusa fata de alte tari din America Latina (conduse de lidei radicali), din Africa, Asia Centrala sau Orientul Mijlociu: ajutor economic chinez si proiecte de infrastructura finantate de Beijing, in schimbul petrolului, mineralelor si altor materii prime.
"Los Angeles Times" din 29 august 2006, scria ca Beijingul are mari interese petroliere in America Latina. Ca urmare, China va investi opt miliarde dolari in construirea unei cai ferate in Argentina si va achizitiona petrol si gaze naturale de la compania argentiniana "PlusPetrol".
Aceeasi publicatie mai consemna faptul ca Beijingul a semnat o intelegere cu Brazilia pentru energie si transport, in valoare de 10 miliarde de dolari. Prin intelegerea semnata, Beijingul s-a angajat sa construiasca un oleoduct, o hidrocentrala, precum si o sosea trans-amazoniana, care va lega direct Sao Paolo de Lima.
In Bolivia, - potrivit aceluiasi "LAT"- China va investi 1,5 miliarde de dolari in compania de stat petroliera si de gaze naturale "YPF Boliviano".
Iar in Ecuador, China a achizitionat - pentru suma de 1,4 miliarde de dolari - cele mai importante doua oleoducte ale tarii de la o firma canadiana.
Relatiile stranse cu China i-au facut pe liderii radicali latino-americani sa ridice vocea la SUA. Lideri "de stanga" precum Chavez (in Venezuela) sau Evo Morales (in Bolivia) au criticat dur politica Administratiei Bush. Pe care Chavez il ataca constant la reuniunile unde cei doi se intalnesc.
La Beijing, dupa ce s-a asigurat de sprijinul chinez pentru un loc nepermanent in Consiliul de Securitate, Chavez a declarat reporterilor: "Guvernul american a utilizat orice mijloc pentru ca tara mea sa nu capete un loc in Consiliul de Securitate al ONU. Imperialistii americani incearca din rasputeri sa ne blocheze."
Politica externa a Chinei nu este, neaparat, "anti-imperialista", ci incearca sa-si apere si sa-si promoveze interesele nationale. "In Consiliul de Securitate, pentru locul nepermanent, rezervat unei tari latino-americane, se lupta Venezuela - sustinuta de China - cu Guatemala, sustinuta de Statele Unite.
La Beijing, Chavez si-a declarat admiratia fata de Mao-Tze-Dun si a afirmat ca "unul dintre cele mai mari evenimente ale secolului 20, a fost revolutia chineza".
Jocelyn Henriquez fosta ambasadoare a Venezuelei la Beijing a explicat pentru "Financial Times" din 24 august 2006, ca "Chavez a fost intotdeauna interesat si se refera mereu la "Marele Salt Inainte" al lui Mao. El urmareste foarte atent transformarea economiei Chinei din faza de tara inapoiata la cea de concurent al economiei americane".
Chavez ignora radicalismul lui Mao, dar are multe in comun cu urmasii lui Mao, care au reusit performante economice aparte, imbinand socialismul cu economia de piata. China este probabil, singura tara din lume care a reusit aceasta performanta bizara.
"Socialismul" lui Chavez are multe elemente comune cu "comunismul" practicat oficial la Beijing, ghidat de maxima "sa fii bogat este glorios".