Istoricii si politologii nostri prefera sa se ocupe, pana la exasperare, de scrisoarea trimisa nu stiu cui, decat de tragediile, uneori abominabile, prin care au trecut in perioada citata mai sus mii de studenti romani pentru vina, de pilda, de a spu
Istoricii si politologii nostri prefera sa se ocupe, pana la exasperare, de scrisoarea trimisa nu stiu cui, decat de tragediile, uneori abominabile, prin care au trecut in perioada citata mai sus mii de studenti romani pentru vina, de pilda, de a spune ca limba vorbita in Basarabia sovietizata este limba romana si nu "moldoveneasca" inventata de politrucii de la Chisinau sau pentru culpa, si mai grava, de a merge la Putna pentru a sarbatori pe Stefan cel Mare. A fost, atunci, o represiune cumplita care a marcat si, uneori, a distrus destinele multor intelectuali tineri. O victima a acestor represalii salbatice, Stela Covaci, publica acum confesiunea ei ("Persecutia. Miscarea studenteasca anticomunista. Bucuresti, Iasi 1956-1958. Nume de cod "Fratia paleolitica") insotita de documente din Arhiva Securitatii. O carte, in felul ei, cutremuratoare. Nu-i vorba in nici un fel de literatura, de autofictiune, de jelanie in marginea ideii de suferinta si a ideii de tinerete pierduta in suferinta, e vorba, pur si simplu, de brutalitatile istoriei si de caderile morale ale individului sau, dimpotriva, de rezistenta individului in fata violentelor de tot felul. Stela Covaci povesteste ce i s-a intamplat ei si ce s-a intamplat cu prietenii si colegii ei de la scoala de Literatura si de la Facultatea de Filologie din Bucuresti. Printre ei se afla Nicolae Labis, Aurel Covaci (viitorul sot), Gloria Barna si, de la Iasi, Alexandru Zub - actualul membru al Academiei Romane, reputat istoric. O parte dintre aceste evenimente sunt cunoscute, le-am trait eu insumi, pe altele le aflu urmarind naratiunea acestei "Persecutii". Stela Covaci crede, de pilda, ca Labis a fost omorat de securitate si aduce marturia unei oarecare Maria Polevoi care, dupa ce a fost la randul ei terorizata de securitate, s-a sinucis in 1978. Ipoteza, ca si in cazul lui Marin Preda, care ne pune pe ganduri. Cat este de plauzibila? Oricum, ipoteza Stelei Covaci (nu-i, in fapt, singura care are aceasta banuiala) readuce in discutie cazul Labis. Revenind la "Persecutia" ei: documentele si confesiunea din marginea lor arata in mod limpede modul in care functioneaza sistemul politienesc bolsevic in anii '50 si cat de vulnerabili pot fi, in interiorul lui, niste tineri intelectuali care nu sunt in chip obligatoriu anticomunisti. Sunt doar niste spirite libere care vor sa inteleaga ce se petrece cu lumea in care traiesc si vor sa respecte valorile umanismului european. Curiozitatea lor este pedepsita pentru ca a pune intrebari reprezinta deja intr-un sistem totalitar o culpa impardonabila. Generatia Stelei Covaci a simtit-o pe pielea ei. Are dreptate autoarea sa scrie in introducere aceste fraze pline de tristete: "mutilata fiziceste si spiritual, discriminata/marginalizata social, anatemizata/blestemata moral, generatia mea incarcerata/pedepsita la anii tineretii creatoare de valori, sacrificata in urma cu jumatate de veac, asista invinsa in prezent sub valuri de invective inveninate, se stinge la varsta senectutii cu durerea invingatorilor carora le-a fost furata victoria."
Despre autor:
