In Romania, desi exista o criza de locuinte foarte grava, desi toti politicienii se dau cu pumnii in piept ca ei urmeaza „agenda cetateanului", nu exista un program pentru construirea masiva de locuinte de catre stat.

Politicienii se calca in picioare sa faca planuri „postaderare", exista planuri de autostrazi, dar nu exista planuri pentru construirea masiva de locuinte ieftine, accesibile tuturor. Statul ar trebui sa construiasca cel putin 100.000 de locuinte noi pe an, pe o perioada de minimum zece ani, adica ar trebui sa apara macar un milion de noi locuinte ieftine la fondul de stat, din fonduri guvernamentale. Nu conteaza de unde ar fi luati banii: din taxe de inmatriculare sau din impozite pe locuintele de lux care impinzesc Romania, romanii au nevoie de aceste locuinte si este datoria Guvernului sa le construiasca.

Ar fi puternic lovita si specula imobiliara, atit de infloritoare in acest moment. Daca astazi s-ar anunta un asemenea proiect guvernamental, chiar de miine preturile apartamentelor de pe piata „libera", aduse de specula la niveluri scandaloase, ar incepe sa scada puternic si ar reveni unde le este cu adevarat locul.

Politicienii nu intervin pentru acest proiect deoarece o parte dintre ei au interese in zona speculei imobiliare, iar la ceilalti se observa o lipsa clara de viziune fata de nevoile reale ale electoratului, mai ales din cauza ca dinsii nu mai au asemenea probleme. Ei si-au aranjat deja la ANL si la primarii ca rudele si apropiatii lor sa primeasca preferential locuinte din extrem de putinele apartamente construite de stat dupa 1990.

Stinga din Romania inca o tine cu lupta impotriva saraciei, dreapta ii da inainte cu cota unica, dar cu totii scapa din vedere ca nici saracia nu poate fi combatuta, nici spiritul antreprenorial nu se poate dezvolta fara a asigura populatiei locuinte ieftine si in numar foarte mare.

Autoritatile au deja la dispozitie spatiile unde sa fie construite cartiere noi cu toate facilitatile necesare, cu parcuri, terenuri de sport, cu locuri de parcare subterana, cu mii de locuinte ieftine, dar frumos aranjate in plan urbanistic. Aproape in fiecare localitate urbana a Romaniei exista cite o unitate militara dezafectata, cu drumuri de acces, cu canalizare si apa curenta, cu spatii suficiente pentru a fi amenajate acolo vaste zone rezidentiale. S-ar putea replica la aceasta idee ca nu ar fi in spiritul economiei de piata o asemenea interventie a statului in domeniul imobiliar.

Conform tuturor studiilor serioase la nivel mondial, statul Singapore are de multi ani cea mai libera economie din lume. In Singapore nu exista nici macar salariu minim. Dar dezvoltarea economica uriasa din ultimii 50 de ani a micului stat insular a fost posibila numai gratie politicii de construire masiva a locuintelor de catre stat, datorata lui Lee Kuan Yew, prim-ministru intre anii 1959 si 1990. Acesta a realizat ca, fara a asigura din partea statului conditii de locuit decente pentru toti locuitorii, ar fi imposibil de construit o economie cu adevarat puternica si o piata cu adevarat libera. Prin urmare, Singapore a pus in practica in anii 1960-1980 un urias program de constructii de locuinte de catre stat, care a depasit de exemplu tot ce s-a construit de catre regimul comunist din Romania in decursul acelorasi ani. Doar intre 1960 si 1965 guvernul din Singapore a construit peste 54.000 de locuinte. Aceasta inseamna circa 10.000 de noi locuinte pe an, la o populatie a statului Singapore estimata pe atunci la putin sub doua milioane de locuitori, ceea ce ar corespunde cu 100.000 de noi locuinte pe an pentru cele 21 de milioane de locuitori ai Romaniei de astazi.

Numai prin construirea acestor locuinte de catre guvern a devenit Singapore statul cu cea mai libera si mai dinamica economie din lume, statul cu cele mai reduse tensiuni etnice, lingvistice si religioase din lume, precum si statul cel mai curat din lume.

Datorita acestui program de locuinte a cistigat alegerile Lee Kuan Yew si a ramas la putere timp de 31 de ani intr-un regim democratic, fara a fi vreodata inlaturat de catre opozitie, el demisionind in 1990 din cauza virstei, dupa ce a adus partidului sau sapte victorii electorale consecutive. Este cel mai lung mandat de prim-ministru inregistrat vreodata in lume pina astazi.

Vor avea oare si politicienii romani aceasta viziune sau se vor crampona in continuare de cistigurile proprii din afaceri speculative imobiliare?

Cine va lansa acest proiect va cistiga viitoarele alegeri din Romania.