Zmeie pe cerul Kabulului

Khaled Hosseini s-a nascut la Kabul. A emigrat in Statele Unite impreuna cu familia in 1980, dupa ce in Afganistan a avut loc sangeroasa lovitura de stat urmata de invazia sovietica, ce a inlaturat monarhia. Dupa mai bine de 20 de ani Khaled Hosseini se intoarce in Afganistan. Romanul sau de debut, "Vanatorii de zmeie", publicat de curand si in Romania, la Editura Niculescu, in traducerea Mihaelei S. Oprea-Aron, a devenit un best-seller international, fiind tradus in 36 de limbi si distins cu prestigioasele "Grand Prix des Lectrices de Elle" (2006) si "The United Nations World Refugee Award" (2006). Povestea lui, dupa cum marturiseste autorul, este o calatorie inapoi in Afganistanul parasit in copilarie, pentru a recupera ramasitele unui trecut si ale unui spatiu in care se simte pe jumatate turist.
"Gunoi si cersetori. Oriunde ma uitam numai asta vedeam. (...) Erau la fiecare colt de strada imbracati in zdrente de canepa si cu mainile murdare intinse in speranta unui banut. (...) Stateau in brate la mamele lor, acoperite cu burqua, insirate de-a lungul rigolelor sau in intersectiile aglomerate si intonand: Bakhshesh, bakhshesh!; si inca ceva ce nu observasem din prima clipa: rar daca vedeai pe vreunul dintre ei langa un parinte de sex barbatesc - razboiul transformase tatii din Afganistan intr-o marfa de lux. (...) A ma intoarce in Kabul mi se parea la fel cu a te ciocni din intamplare de un vechi prieten si a vedea ca viata nu l-a crutat si ca a ramas pe drumuri, fara nici un rost." De la inceput si pana la sfarsit romanul lui Khaled Hosseini surprinde prin dezinhibarea cu care povesteste intamplari ce pot fi oricand suspectabile de sentimentalism ieftin. Intretaieri de destine, secrete de familie, legaturi de sange descoperite peste ani, despartiri si regasiri spectaculoase, tradari, vini asumate, iertari... Derularea simpla a destinului celor doi prieteni Amir si Hassan, pe fondul unui Afganistan care incepe sa se destrame, suprapunerea de imagini din Kabulul copilariei peste haosul unei lumi, care se dezintegreaza pe dinauntru si pe dinafara, se face pastrand exact acea doza de detasare ce stabileste limita intre adevar si sentimentul supralicitat. Scriitura lui Khaled Hosseini conduce inca de la primele pagini ale cartii catre o lume golita de sens, in care frica domneste peste tot, un tablou al prabusirii Afganistanului, vazut prin ochii unui copil, care duce cu sine in America vina unei prietenii distruse aproape cu sange rece. "Daca asta ar fi fost un film indian, ca acelea la care mergeam cu Hassan, acum am fi ajuns la partea in care eu alergam afara in ploaie, descult. Fugeam dupa masina, tipand sa opreasca. (...) Dar asta nu era un film indian. Imi parea rau, dar nu plangeam si nu am alergat dupa masina." Seducator in romanul lui Hosseini este felul simplu in care se marturisesc si se asuma pacatele. Asemanator "confesiunilor" Sf. Augustin. Relatiile care se creeaza si se destrama intre personaje raspund unor chemari mai profunde si se intalnesc toate in acel joc al zmeielor, cea mai vie imagine a Kabulului dinainte de invazia sovietica si nodul in care raman incurcate libertatile si tainele unor oameni ale caror drumuri se despart.
Calatoria lui Amir inapoi in Kabulul in care "frica domneste peste tot" e, dincolo de cautarea copilului lui Hassan, o incercare de redesenare a propriului peisaj mental. De suprapunere a imaginilor Afganistanului contemporan peste amintirile despre un timp si un spatiu devenite inexistente.

---

Despre autor: