Multa vreme am crezut ca Felix si partidul sau ar fi inutili. Nu e deloc asa, avem nevoie si de buna dispozitie! Sint un om bucuros de cite ori am prilejul sa rid. Prietenii chiar se mira ca rid cu pofta chiar si de acele spuse, gesturi, acte care nu sint intentionat comise pentru a provoca risul, ci cu maxima seriozitate. Ei se insala crezind ca pe mine m-ar interesa intentia acelor fapte, or, pe mine ma intereseaza efectul. Umorul, voluntar sau involuntar, e acelasi lucru privind din perspectiva acelui efect. Cum, de la inceputul anului, viata publica mai degraba m-a iritat, pentru ca isteria nu-mi provoaca buna dispozitie, zilele trecute s-a ingrijit Felix insusi de starea mea de spirit. Propunerea dumisale de creare a unei liste alternative, a "intelectualilor anonimi", in mod simetric contra Basescu, pentru ca precedenta fusese pro, e de tot risul. Lasa ca nici precedentul nu era lipsit de anume virtuti ilariante. De ce? Pentru ca intelectualul este relativ opac la spiritul de turma - cum spunea Kirkegaard, unul dintre primii intelectuali in sensul modern al termenului -, el este "o pasare pe o creanga", un singuratic. Asta inseamna ca intelectualii nu se pot aduna si in actiuni comune? Ba da, atunci cind e vorba de un pericol public, avertizind, sau de o cauza importanta, dar nu in favoarea unei persoane, care se intimpla sa fie si cea mai puternica in stat. Si care se descurca si singura cu poporul, neavind nevoie de intermediari.

In fond, ce este un intelectual? Desigur, nu un detinator de expertiza sau de diploma superioara, indiferent de nivel - licenta, master, doctorat etc. Pentru Camus, intelectualul este persoana capabila sa spuna nu. O definitie mai buna ne ofera Foucault: "Ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal? Sa ai creierul atit de suplu cit e posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar". Plecind de aici, ne dam seama cit de rizibila este propunerea preafericitului Felix! Sigur, "intelectualii anonimi" sint chemati de ipochimen pentru un "nu" comun, respecta deci definitia camusiana! Problema apare din celalalt punct de vedere. Pentru ca, fiind, dupa voia lui Felix, niste "anonimi", ei nu-si pot dovedi si calitatea de intelectuali - nu ne-au facut vreo proba privind supletea mintilor lor si, cu atit mai putin, pe cea a tariei coloanei lor vertebrale!

Dar, poate, Felix vrea sa infiinteze o "fabrica de intelectuali", capitalist fiind. Cu acest prim gest de protest, ii selecteaza, iar apoi ii califica la locul de munca! Avem, totusi, doua probleme. Cum ii califica, totusi, cineva care nu este el insusi calificat? Si nu ma refer neaparat la minte! Si, in al doilea rind, cred ca am mai trecut prin experimentul fabricarii de intelectuali pe puncte. Si la ce ne-a folosit?