„Schimbarea clasei politice" figureaza pe lista scurta a imperativelor de etapa. Dar este ea mai mult decit o iluzie pioasa? Va propun aici o succinta evaluare a chestiunii. Presupun ca, prin "schimbare", opinia publica intelege mai ales consacrarea unor chipuri proaspete. Prospetime biologica (putere de munca, mobilitate), dar si tinuta morala.

Banuim ca politicienii tineri ar putea poseda biografii onorabile. Ne-ar trebui lideri formati in universitati occidentale, acolo unde primesti tot ce e mai solid in materie de comunicare si management. Am vrea sa contam pe insi nesantajabili cu dosarele fostei Securitati. Oameni care n-au fost complicii (si cu atit mai putin autorii) odioaselor "tunuri" infractionale din anii ’90. Personalitati moderate, capabile sa analizeze corect datele actualei crize sistemice si sa propuna remedii efective. Vectorii de acest calibru ar avea inca forta de a ne mobiliza electoral. Speram totodata ca asemenea figuri ar putea restabili vigoarea civismului si prestigiul, atit de sifonat, al identitatii nationale.

Nimeni nu e absurd. In arena oricarei democratii se revarsa o multime fatalmente pestrita de actori: mai frumosi, mai uriti, tineri si mai putin, bine sau rau intentionati, pragmatici si visatori, mari constiinte si mari lichele.

De aceea, nu asteptam sfinti, eroi, martiri, genii, profiluri mesianice. Vrem doar ca politicianul "nostru" sa nu se scufunde sub linia de plutire a Uniunii Europene.

Diminuarea interesului colectiv fata de politica si supralicitarea mediatica a politicului merg mina in mina. Pe de o parte, publicul e satul de repertoriul fabulistic al nomenclaturii de tranzitie. La ora europeana, acelasi bestiar?

Am vrea sa asistam la o desfasurare institutionala responsabila, legala si, pe cit posibil, transparenta. Ajunsi in familia UE, realizam dintr-o data ca "stilul" axat pe huiduiala, demagogie si sforarii oculte nu rimeaza cu ambianta statelor-membre. Pe de alta parte, ne-am saturat sa vedem cum trusturile media organizeaza mineriade pe sticla.

Cind observi ca tot mai numerosi "lideri de opinie" se prostitueaza pentru a-si proteja patronii (sau doar salariile astronomice), simti ca indignarea proprie e mai justificata decit crescinda lor nerusinare.

Am citit recent, intr-un articol, parerea ca tinerii politicieni preiau si dezvolta viciile celor "batrini". Isi egaleaza predecesorii cind e vorba sa minta "frumos", dar se disting printr-un surplus de agresivitate. Stau cu "Romania" pe buze, vadind un tupeu populist care i-ar face oricind sa paleasca pe pseudonationalistii de sorginte comunista. Cauta insetati scandalul, au certitudinea ca decenta nu garanteaza audienta si bintuie platourile tv captusiti cu petarde.

Sint mai bine imbracati, ceva mai fini in aparenta, dar la fel de gaunosi.

Sa fie oare asa? As adauga acestui tablou citeva nuante mai putin deprimante.

Prima. Clasa politica nu se va schimba cu picatura din perfuzie. E ca si cum am seca marea cu galetusa. Avem nevoie de un sistem politic asezat pe o baza constitutionala nefisurata. Ne trebuie si alte reguli - bunaoara de vot uninominal -, pentru ca, in viitoarele legislaturi, sa putem alege oameni de anvergura cuvenita. A doua: tinerii nu au fost lasati sa iasa la rampa decit daca au dovedit ca sint suficient de pervertiti - sau de mediocri - pentru a nu ameninta privilegiile "baronilor" interlopi. Pina acum, nici un partid nu a facut exceptie de la aceasta vinovata contraselectie, menita sa perpetueze starea de fapt.

Din fericire, numeroase virfuri ale tinerei generatii intrunesc suma calitatilor enumerate la inceput. Deocamdata, elita aceasta nu s-a implicat in politica. Ar trebui oare sa-si fondeze propriul partid ? Nu, deoarece un "partid al tinerilor" ar fi la fel de nerelevant ca si un partid al intelectualilor sau al mecanicilor auto.

I-as recomanda mai curind altceva: sa se structureze asociativ, civic, profesional.

Sa nu mai alimenteze tentatia "dezinteresului" superior.

Sa inteleaga ca, oricit ar fi de gratificante, solutiile individuale vor fi mereu periclitate daca nu sint dublate de solutii comunitare. Sa participe negresit la orice scrutin. Dar, pina atunci, sa intre in dialog cu tinerii politicieni deja afirmati. Sint convins - cunoscindu-i pe citiva - ca acestia din urma, aparent contaminati de anturajul care i-a promovat, cauta in fond o evolutie de substanta, abordari realmente democratice si adevaratele prioritati de pe agenda electoratului. Nu e corect sa fie asimilati cu talibanii partidelor in care actioneaza.

Detin un potential care trebuie consolidat, cu ajutorul societatii civile. Au si o misiune istorica, de vreme ce Romania va redeveni sau nu europeana in functie de angajamentul si de competenta lor. E mai patriotic sa-i sprijinim decit sa-i parasim in cloaca pe care se straduiesc sa o dezinfecteze. Si care ar putea, foarte usor, sa-i inghita.