• interviu cu pictorul Stefan Caltia

- Stefan Caltia, precedentul interviu cu tine l-am facut in urma cu aproape doua decenii. Asadar, cum e Stefan Caltia dupa „20 de ani?"
- Nici n-am observat ca au trecut 20 de ani. Cum sa fie ? Bine. S-au intamplat foarte multe lucruri minunante... Voi incerca sa vorbesc cat mai simplu si mai adevarat.
- Fie ca este vorba de pictura, desen sau gravura, in universul pe care-l imaginezi, incarcat de mistere, deslusesti un talc ascuns, o morala. S-a vorbit de arta ta ca despre una „esopica".
- Stii cum vad eu lucrurile ? Ca in povestea cu batranul intrebat daca doarme cu barba pe sau sub plapuma si dupa un timp, cand cel care a intreabat se intalneste din nou cu batranul, acesta era nedormit, speriat caci de cand a fost intrebat, nu mai se odihnea deloc, fiind atent la cum dormea cu barba: deasupra sau sub plapuma. Asa si cu mine. De fapt, nu stiu cum se intampla. Eu pictez plecand de la o stire, de la niste lucruri si cand faci cu sinceritate un lucru, acesta e incarcat de felul tau de a fi, de a gandi. Nu sunt un artist care sa am programe, sa am teze etc. Pictez lumea mea, cea pe care o simt in jurul meu. De fapt, pictez ce cred despre ea si fac lucrul acesta pentru ca vreau sa povestesc celor din jur ce cred. Nu atat pentru ca ei ar avea nevoie de povestile mele ci pentru ca eu nu pot trai fara sa le povestesc... lor.
- Acum se poarta mult conceptul de „public-tinta". Ai in vedere asa ceva ?
- Daca e sa fac o oarecare analiza a oamenilor care mi-au cumparat mie lucrari, e atat de variat evantaiul, incat pot sa spun ca peste tot locul ma intalnesc cu cineva cu care am ceva de povestit ca, de fapt, asta se intampla. In ultimul rand, lucrarile mele au fost cumparate de oameni foarte tineri, oameni care-si incep acuma viata, oameni care incep acuma sa castige sau sa-si randuiasca o casa. Mai sunt colectionarii mai vechi dar n-as putea spune ca exista un colectionar special al meu, un muzeu care ma prefera. Pictez cam 40 de lucrari pe an, din care 30 sunt vandute.
- Dupa ‘89 ai avut multe expozitii in strainatate. Cum ti se pare piata occidentala a artei ?
- De fapt, noi nici nu stim cu adevarat ce e pe piata occidentala a artei. Confundam multe lucruri. Acum, in lume au loc expozitii de o frumusete rara: Cezanne, Pissarro, expozitii din asa-zisa zona a figuratiei. Dar, sa ma intorc la intrebare. Nu sa constat ca exista complexul fata de ceea ce numim arta contemporana moderna occidentala. Cand ne gandim la aceasta, nu vedem decat niste segmente de spectacol, de arta de strada, arta de societate, de grupuri sociale. Ori in lumea occidentala, la ora asta, sunt artisti solitari, sunt colectionari care iau obiecte pentru casa. Dar doresc un obiect si nu actiuni.
- Cum e intr-o familie in care exista un parinte pictor, maestru si un fiu curator de expozitii si galerist?
- E foarte bine. Matei a ajuns galerist, as spune, datorita comentariilor mele, mi-a fost student. El face acest lucru cu un mare profesionalism, a fost la doua targuri de arta internationala, cu un grup de tineri din generatia lui. Daca ii voi intreba peste 15-20 de ani cum s-au integrat in arta europeana, or sa se uite la mine si or sa ma intrebe ce e asta, sa te integrezi in arta europeana. Noi tot timpul avem impresia ca trebuie sa intram in Europa. Trebuie sa intelegem ca avem un loc, dar suntem ca pasari solitare. Eu n-am complexe. In 1990 am plecat cu 40 de lucrari in Germania si pana acum 3-4 ani, am facut cel putin o expozitie pe an acolo. Am avut si o mica galerie acolo si multi prieteni. Ca sa intri in acea lume, trebuia ca de 2-3 ori pe an sa fii revandut la o galerie. Nu ca ai lucrari in colectii si muzee. Lucrul acesta a reusit sa-l faca galeria
„Posibila" cu lucrari de-ale mele. O carte de gravura pe care am vandut-o cu 200 $ in 1988, acum s-a vandut cu 2300 de euro. Sigur, galeria a luat 20-30 la suta, restul s-a dus la omul care a avut obiectul. Si obiectul de arta devine asfel o investitie.
- Pe cand urmatoarele expozitii ?
- Una, in septembrie la Brukental. Tema este „Transilvania vazuta dinauntru si din afara. Va participa si un scriitor francez si se va face un catalog. In octombrie, probabil, va fi o expozitie la Cluj, nu tocmai retrospectiva dar cu lucrari mai vechi care n-au mai fost expuse