Toate incercarile de indreptare, la iesirea din comunism, au esuat. Cu atit mai mult cu cit ele nu au avut loc. Doi mari consumatori de timp istoric au lasat neatinsa lumea romaneasca: Ion Iliescu, complice al vechii ordini, si Emil Constantinescu, mesager bine intentionat si fara glas al noii ordini.

Pe durata acestei epoci de non-combat reformist, lumea romaneasca a incununat instinctele cele mai joase ale omului aflat in afara civilizatiei democratice: furtul si separarea prin putere. Amindoua au dat temelia ordinii de stat. In jurul ei a fost creata o iluzie institutionala care slujeste ca alibi democratic al starii generale de injustitie. Asa se numeste problema fundamentala, blestemul cu fragmentatie care strica toate detaliile vietii noastre in comun: justitie. Distribuirea succesului si a libertatii e dirijata si dependenta de puterea politica. Asa ceva nu se poate repara prin legi si ordonante numerotate spre plus infinit. Sistemul trebuie bruscat. Exact asta l-a transformat pe presedintele Basescu in inamicul public numarul unu.

Dupa discursul rostit in jumatatea populata a Parlamentului (PSD, PRM, PC participa doar la sedintele in care isi promoveaza si isi protejeaza afacerile), acuzatiile impotriva presedintelui Basescu au revenit: umilirea Parlamentului, pofta de dictatura, boxer strecurat in hainele omului de stat. Intr-adevar, temperamentul nu-l recomanda pe Basescu pentru o cariera de staret sau filatelist. Insa presedintele Basescu e primul factor de putere care ia in serios pericolul iminent de transformare a Romaniei intr-un stat de injustitie legiferata si natiune de casta. Furia si vijelia nu vin din hormoni, ci din starea natiunii. Iata, de pilda, cazul parlamentarilor. Care e bilantul si regimul de operatii ale celor ce populeaza Camerele? 10.000 de proiecte de lege? Nu. Un corpus legal care a asigurat imunitatea totala a parlamentarilor.

O coalitie sudata a distrus sau a mutilat rind pe rind dreptul de ancheta al PNA, ANI si DIICOT. Protectia informativa si juridica a afacerilor si averilor e prima institutie colectiva care a atins desavirsirea in Romania. Conturile, averile, vilele oamenilor politici pot fi cercetate numai de pe alta planeta. Cind concetatenii nostri din casta politica ajung, totusi, in procese, procedura asfixiaza dosarele. Avocatii ridica exceptia de neconstitutionalitate. E exact ce a facut acum majoritatea clasei politice cu presedintele Basescu, declarindu-l violator cu paragraful Constitutiei. Cind procedura nu e de ajuns, parlamentarii trec la asasinate juridice comandate. Pe capul Monicai Macovei s-a pus un pret fabulos si parlamentarii s-au achitat intr-o viteza nebuna. Tot parlamentarii jigniti de presedinte au dat in arenda institutia pe care o locuiesc unui pretorian in calduri. Corneliu Vadim Tudor conduce Parlamentul, in sedintele care cer intimidare. In rest, parlamentarii isi umplu timpul transformindu-se in ultimii contribuabili ai tarii (impozitele sint pentru prosti) sau scutindu-se de delictul de deturnare de credite (viitorul e bun si plin de fonduri europene).

Basescu a numit, intr-adevar, un grup de initiativa infractionala. Nu exista, insa, nici o declaratie a viitorului din care sa reiasa ca institutia Parlamentului ar fi depasita. Daca ar fi existat, PSD ar fi lipit-o din metru in metru, intre Strada Zambaccian si comuna Cornu.

Romania a ajuns intr-un moment critic. Clasa politica s-a separat de o societate pe care o foloseste periodic, din dosul listelor electorale. Populatia din afara cercurilor de casta a fost expropriata economic si juridic. Solutia de reechilibrare e reimproprietarirea ei prin inzestrare electorala: votul uninominal. Nu sint convins de eficienta ideii. Casta politica va para, promovind o menajerie tabloida: magnati, sportivi, vedete porno, saltimbanci cu sacul de euro, in fata primariilor de comuna. Insa votul uninominal aduce citeva imbunatatiri concrete: alegatorii pot Ądeselecta", adica revoca parlamentarii carora le-au dat mandat, alegatorii se pot plinge direct, iar parlamentarul le poate sustine cauza, la fel de direct. Macar atit. Ce e cu adevarat important e ca, dupa ani de simulacru, sistemul de stat romanesc ajunge, tirit si inghiontit de insistenta unor Basescu si Macovei, in fata problemelor sale de baza.