M-am uitat cu o curiozitate fireasca la discursul presedintelui Basescu din Parlament, dar, deoarece mi-am format niste pareri ceva mai nuantate in legatura cu situatia, n-o sa incerc sa mi le exprim. De la un timp incoace, piata opiniilor este ca o
M-am uitat cu o curiozitate fireasca la discursul presedintelui Basescu din Parlament, dar, deoarece mi-am format niste pareri ceva mai nuantate in legatura cu situatia, n-o sa incerc sa mi le exprim. De la un timp incoace, piata opiniilor este ca o centrifuga in care, o data ce ti-ai exprimat o opinie, aceasta e aruncata automat de catre mediul celor care o prizeaza intr-o extrema sau alta. Practic, nu mai poti controla la nivelul receptarii publice nuanta propriilor ginduri si esti silit incet, incet, pentru a putea beneficia de receptare, sa ocupi o pozitie din ce in ce mai radicala. A incerca sa fii neutru, temperat, rational si lucid e o forma ineficienta si absurda de comportament. Sa ai o suspiciune in legatura cu pozitia de sinceritate anticomunista a lui Basescu, te arunca automat pe o pozitie pro-vadimista. Ai dubii in raport cu inteligenta politica a lui Tariceanu, devii automat un fan al lui Basescu. Incerci sa intelegi scandalul politic televizat din perspectiva propriei constiinte si pornind de la o experienta personala in care ti-ai antrenat suspiciunea fata de activitatea si discursul politic, dar esti injurat ca la usa cortului si acuzat de faptul ca scrii la comanda. Nu te poti apara, nu poti reactiona, esti redus la rolul de victima sau de agresor. Esti somat de fiecare data sa te pozitionezi, asa cum in anii comunismului erai somat sa-ti declari apartenenta de clasa. In functie de apartenenta la burghezie sau la proletariat erai considerat de partea adevarului sau a minciunii. Din pacate, aceasta polarizare ideologica a mediului de opinii este cea mai mare defectiune a democratiei. Nu mai putem comunica onest. Sintem siliti sa intram intr-un neproductiv maniheism al pozitiilor.
Despre autor:
