De cati oameni e nevoie sa duci TVR de rapa?

Conducerea televiziunii publice e pe cale sa descopere ca o asemenea performanta economica e usor imposibila, dar oare chiar era cazul de atare experimente?
Sa recapitulam: la inceputul lunii ianuarie, TVR avea restante fata de Telesport in ce priveste platile pentru preluarea meciurilor din Liga I de fotbal; motiv pentru care Telesport a reziliat contractul si e acum pe cale sa incheie o intelegere mult mai avantajoasa financiar cu o noua aparitie pe piata audio-vizualului romanesc: Kanal D. In urma unor scurgeri de informatii din interiorul institutiei (si anume, o serie de mailuri trimise pe reteaua de intranet), rezulta ca platile n-au fost facute pentru ca TVR nu avea bani, la acea data, decat pentru salarii. Care, trebuie spus, nu sunt mici deloc si ajung la cateva mii de angajati, dintre care unii (prezentatori/ realizatori de emisiuni) primesc sume de ordinul a 1000-2000... de euro.
In paralel, se stie ca pretul unui episod pentru un serial produs pentru TVR (dar nu de TVR) e de cateva ori mai mare decat in cazul celor difuzate de televiziunile comerciale - de pilda, 45 de minute cu "La urgenta" (TVR 1) costa de patru ori cat un episod similar din "Lombarzilor 8" (B1 TV). Explicatii rationale care sa justifice cheltuielile suplimentare exista, dar cu greu ar putea fi ele convingatoare pentru o diferenta atat de mare. In plus, externalizarea nu e prea eficienta, in conditiile in care spatiile de filmare si mare parte din echipamente (plus cei care le "manevreaza") sunt furnizate tot de TVR si, dintr-o alta ratiune de comportament uman romanesc: nu-i asa ca orarul de filmare e mult mai tare dat peste cap, iar echipamentele se strica mult mai des de cand oamenii lucreaza pentru producatori pe care nu-i cunosc si productii fata de care nu se simt responsabili? Pentru ca, in continuare, afara din serviciu nu-i poate da nimeni.
De ce s-a inhamat presedintele-director general la externalizarea masiva, in conditiile in care stia ca nu poate reduce la fel de drastic personalul TVR, e greu de inteles. Sa fim intelesi, istoria cu meciurile de fotbal e mai mult un pretext, si nu o pierdere iremediabila pentru tara (da, stiu, microbistii fara cablu au grav de suferit, la fel si ceva din rating-ul TVR, dar sunt lucruri mult mai importante pentru care s-a inventat televiziunea). Esential e ca aceasta "criza" a adus in prim-plan problemele grave cu care se confrunta o institutie publica finantata serios din fonduri in mare parte la fel de publice.
Si, ca un facut, tocmai cand Televiziunea Nationala macar isi recapatase ceva din reputatia de echidistanta, interviurile Rodicai Culcer cu presedintele si premierul, reflectate ulterior intr-o maniera incompleta in jurnalele de actualitati, au atras un avertisment al Comisiei de Etica a TVR catre Redactia de Stiri. Ca, probabil, insasi maniera calduta de dialog a sefei stirilor ar merita o analiza deontologica dura, e deja o discutie in care institutia n-are ce cauta direct.
Nu e vorba, aici, de faptul ca grila televiziunii publice n-ar fi suferit o imbunatatire impresionanta de cand e Tudor Giurgiu presedinte. E vorba, pur si simplu, de faptul ca exista lucruri mult mai simple pentru care un raport de activitate a TVR (si capul directorului sau general) poate cadea in Parlament. Si chiar nu era nevoie de asta, tocmai acum.

---

Despre autor: