„Antiscriitor", „minimalist", „metanuvelist" sint doar citeva dintre numele pe care si le-a cistigat urmatorul autor din „Colectia Cotidianul".

„Cum se face ca scrieti asa?", l-a intrebat odata pe Barthelme un tinar cu ambitii de viitor scriitor. „Pentru ca Samuel Beckett a scris deja asa cum a scris", a fost raspunsul romancierului. Donald Barthelme a fost considerat cel mai original si mai influent dintre scriitorii postmoderni de limba engleza. Colajul, in opinia lui, era forma absoluta de arta in secolul XX: „Principiul colajului este unul dintre principiile centrale ale artei in acest secol si pare sa fie si unul dintre principiile centrale ale literaturii in general". Barthelme foloseste in textele sale sloganuri publicitare, fraze din benzi desenate, descrieri din diverse cataloage, fragmente din descrierile comerciale ale cartilor si ale discurilor, obtinind astfel un stil plin de jocuri de cuvinte, concluzii aberante, dialoguri fragmentate. Si superbe hohote de ris. Cu saisprezece carti publicate (dintre care doua postum) si nenumarate povestiri, Barthelme a influentat citeva generatii bune de scriitori, si nu numai - adesea s-a spus ca universul cinematografic al lui Quentin Tarantino isi trage seva din sitcomurile si textele lui Barthelme. „Alba ca Zapada", primul roman al lui Barthelme, era o parodie comica si erotica a popularului basm omonim. Majoritatea criticilor au vazut in aceasta carte o analiza subtila a esecului limbajului si a imposibilitatii literaturii de a depasi sau de a transforma realitatea contemporana. Romanul „Tatal mort" a fost adesea catalogat drept unul dintre cele mai compacte si coerente opere ale lui Barthelme, care, in „Paradis", spre exemplu, folosea o proza formala dublata de un caracter jucaus si totodata trist, pentru a da viata unei fantezii masculine de un erotism in acelasi timp hazliu, uneori deranjant si constant emotionant.