Politica ne omoara!Monica nu (mai) e iubita

In urma cu doar cateva saptamani, intr-un interviu acordat publicatiei "EUobserver" dna Monica Macovei constata de la Bruxelles ca ea, la Bucuresti, nu este iubita de nimeni, nici de parlamentari si nici de membrii Guvernului. Se pare ca domnia sa cunostea destul de bine modul in care este privita de reprezentantii puterii legiuitoare, ca si de cei ai puterii executive, din care ea insasi face parte. Aceasta "relationare" s-a adeverit marti seara, cand, cu o majoritate zdrobitoare, de 81 la 46, Senatul Romaniei a votat (pentru prima oara in istoria noastra post-decembrista) o motiune simpla impotriva ministrului Justitiei. Cum opozitia avea in sala doar 69 de senatori, exact numarul necesar pentru adoptarea motiunii, este evident ca cel putin 12 voturi au venit de la arcul guvernamental (PNL, PD, UDMR), fara ca ele sa se poata localiza exact.
Comentariile au umplut deja ecranele televizoarelor, undele radio, dar si paginile ziarelor. Cum, in mod sigur, mesajul pe care presedintele Basescu l-a adresat aseara Parlamentului va constitui urmatorul val mediatic, de o magnitudine mult mai mare insa, ma grabesc si eu sa fac cateva observatii pe marginea subiectului inca fierbinte.
Mai intai as remarca o mobilizare rar intalnita a grupurilor parlamentare ale opozitiei. Au fost foarte putini absenti (surprinde atitudinea nonsalanta a dlui Dancu de a prefera sa ramana pe la Bruxelles sau Strasbourg, sau pe unde o fi fost). La un moment dat, PSD era sa aduca de-acasa la vot si pe unul din senatorii sai bolnavi, ceea ce spune ceva despre miza votului, dar si despre determinarea conducerii PSD (nN-ar fi fost un lucru inedit. In Knesseth-ul israelian s-a intamplat ca un parlamentar sa fie adus de la spital pentru ca votul sau putea sa duca la caderea sau mentinerea in functie a guvernului). Oricum, observam o refidelizare a parlamentarilor pesedisti in jurul propriului partid. Asta spune ceva despre temperatura din PSD in apropierea alegerilor si pregatirea masinariei de partid pentru razboi politic.
In al doilea rand, devine tot mai evident ca noi formule de combinatii parlamentare sunt perfect posibile pana la viitoarele alegeri si ca, dupa ce ele vor avea loc, in mod cert vom asista la o refacere a cartilor. Taberele puterii si ale opozitiei vor putea avea o compozitie diferita de cele de azi. In perspectiva imediata, pozitia PNL este una de echilibristica pe sarma. Premierul Tariceanu a fost mult prea sigur pe sine atunci cand a declarat ca, indiferent de rezultatul votului din Senat, nu o va demite pe dna Macovei din functia de ministru. Este limpede ca Senatul (si cred ca votul ar fi potrivnic, chiar daca nu cu o diferenta atat de jenanta, ministrului Justitiei si in Camera Deputatilor) nu o doreste sub niciun chip pe Monica Macovei ca membru al Guvernului. Daca Tariceanu nu gaseste o solutie, si eleganta si convenabila, s-ar putea sa moara politiceste cu Macovei de gat.
Pozitia cea mai delicata cred ca o are, insa, la aceasta ora Partidul Democrat. In acesti doi ani de guvernare, cu cativa ministri foarte buni si cu un Traian Basescu pe mari valuri de popularitate, PD a ajuns in toate sondajele de opinie primul partid politic al tarii. Inversunarea cu care conducerea PD o sustine, fara cracnire, fara rezerve, fara conditionari, pe Monica Macovei ar putea sa fie unul din motivele (sau pretextele) de izolare a acestui partid pe scena politica. Nici cei din Troia n-au aparat-o cu mai multa indarjire pe Elena. I-as atrage luarea aminte dlui Boc si a colegilor sai ca politicienii romani, comentatorii, analistii, reprezentantii societatii civile au ajuns sa fie profund divizati pe tema pozitiilor si a rolului dnei Monica Macovei in reforma Justitiei si aderarea la UE. O fi avut ea (bineinteles impreuna cu dna Alina Mungiu, care ne-a "bagat" nu doar in UE, dar si in NATO si cine stie unde o sa ne mai bage, domnia sa fiind nu doar facatorul a tot ce e bun, dar si procurorul sef al tuturor actiunilor celorlalti si judecatorul lor suprem) rolul ei, apreciat si de dl Frattini si de Oli Rehn, cu usor umor si de dl Basescu, dar e greu de crezut ca, pe de o parte dna Macovei (cum spuneam, de mana cu dna Mungiu) reprezinta reforma, binele, frumosul etc., iar, pe de alta parte, parlamentarii (toti!), ceilalti ministrii, ceilalti, Consiliul Superior al Magistraturii, Asociatia Magistratilor, PSD, UDMR, PRM, PC, PNL, Renata Weber si alte personalitati ale vietii publice, toti reprezinta raul, uratul, antireforma. Toti acestia, fie ca nu pricep, fie ca sunt de rea credinta. PD s-ar putea trezi izolat pe scena politica. Poate chiar sa-si confirme, la viitoarele alegeri, pozitia de partid numarul unu, daca nu-si va gasi aliati, va putea, eventual, sa aiba un presedinte la Cotroceni, dar el ca partid va sta pe tusa.
In toate ocaziile in care revista "22" a organizat evaluarea activitatii Guvernului ("Catalogul cu note") eu am notat-o pe dna Macovei cu cea mai mare nota dintre membrii cabinetului condus de dl Tariceanu. Acum, insa, spun ca dna Macovei ar putea revedea in cateva minute caseta cu conferinta de presa a ministrului de Externe, Razvan Ungureanu, in care acesta si-a anuntat demisia. Nu cred ca dl Ungureanu a fost un ministru cu mai putine reusite decat dna Macovei, nici prestigiul lui extern nu poate fi in niciun caz mai mic decat al ministrului Justitiei. Din punct de vedere politic ar fi nu doar normal ci strict obligatoriu, iar din punct de vedere uman ar fi demn ca dna Monica Macovei sa demisioneze.

---

Despre autor: