Am vazut pe canalul ARTE un film destul de interesant, din care reiesea ca de-abia acum s-au dumirit francezii despre cacealmaua de la alegerile lor prezidentiale din 2002. Atunci, sa ne aducem aminte, presedintele Jacques Chirac, care nu mai avea nici o sansa sa fie reales, a reusit totusi aceasta performanta prin manipularea societatii cu ajutorul unor importante canale de televiziune. Prin umflarea FN condus de Le Pen, a fost inlaturat cel mai puternic contracandidat, Lionel Jospin. Asta in primul tur, pentru ca in al doilea, toate partidele sa „militeze" pentru votarea lui Chirac si impotriva „extremistului" Le Pen. Filmul se numeste „Poison d’Avril" (Otrava de aprilie) si, dincolo de viata dintr-o redactie a unui canal de televiziune, este impanat cu masive extrase (reale) din jurnalele de actualitati ale acelor luni de campanie electorala. Spectatorul poate observa cum a functionat zi de zi aceasta manipulare prin stiri si imagini, de la informatiile privind insecuritatea cetateanului si violenta citadina, pana la trucarea unor stiri, dupa modelul din filmul „Wag the dog" tradus la noi cu titlul „Inscenarea". Culmea este ca reteta fusese folosita la noi in decembrie 2000, cand, dupa manevre interesante, s-au calificat in finala Ion Iliescu si Cornel Vadim Tudor. Pentru ca in turul doi, toate fortele politice, inclusiv intelectualii „civili", sa „militeze" pentru „Iliescu, presedinte"! Poate ca manevra figureaza in vreun manual de manipulare politica aflat la indemana doritorilor, numai bun de folosit in campaniile prezidentiale, altfel nu se explica felul in care francezii ne-au copiat. Daca lucrurile se petreceau invers, nu mai exista nici o mirare. Dar asa, inca ne miram, suficient de mult pentru a constata cum manipularile au continuat, la noi, si in 2004, tot la niste alegeri prezidentiale. Lectiile bune se invata repede si peste tot. Faptul ca noi nu am reusit sa facem nici un film pe tema asta, desi material teve ar fi cu tonele, e de inteles, la fel de usor precum putem baga de seama, si azi, ca suntem martorii aceluiasi gen de manipulari si tot "cu televizorul". Filmul „Poison d’Avril" incepe cu instalarea unui nou sef al canalului de stiri si se sfarseste cu promovarea acestuia la un post din New York, dupa incheierea cu succes a „misiunii" sale. Cine a observat miscarile „de trupe" din media romaneasca dupa alegerile din 2004, poate intelege multe chiar si fara sa fi fost spectatorul „Otravii de aprilie".