Nu pot judeca in lipsa accesului la arhiva daca ziaristul corespunde sau nu portretului facut de lege colaboratorilor Securitatii. Nu este insa o miza oarecare sa stim in ce masura a existat o legatura intre statutul dlui Chireac inainte de 1989 si atitudinile sale de dupa marea schimbare. Cariera postrevolutionara a dlui Chireac e legata de participarea sa la conducerea ziarului Adevarul. Membrii echipei conduse de Dumitru Tinu au avut certe calitati de ziaristi. Se putea vedea de la inceput, dar cu atat mai mult putem spune astazi ca talentul lor profesional era folosit impotriva intereselor nationale. Adevarul a urmarit sistematic, de-a lungul anilor, invrajbirea romanilor cu vecinii, incitarea - voalata in raport cu presa extremista - la ura interetnica si, mai general, crearea unei mentalitati anti-occidentale. Erau tocmai criteriile a caror indeplinire conditiona integrarea Romaniei in comunitatea democratiilor. Nu e nici o exagerare in afirmatia ca politica Adevarului a coincis cu strategiile gandite la Moscova pentru pastrarea Romaniei in afara aliantelor occidentale.
Bogdan Chireac a purtat lungi campanii impotriva Recomandarii 1201, a drepturilor colective si a altor teme implicand maghiarii. Dar adevarata masura a pasiunii pentru jurnalismul de influentare a opiniei publice a fost data de dl Chireac cand demersurile integrarii Romaniei in NATO au atins punctul critic. Anii de glorie ai discreditarii Aliantei Nord-Atlantice au fost probabil 1999 si 2001. Diabolizarea NATO in fata opiniei publice romanesti, de catre Adevarul, facea apel la alegatii precum antrenarea, de catre Statele Unite, a teroristilor albanezi, incercarea de dezmembrare a Balcanilor sau implicarea militarilor NATO in traficul de carne vie din Romania. Bogdan Chireac, atunci redactor-sef, anunta, cand se punea problema oportunitatii candidaturii Romaniei, ca NATO era deja un club inchis. Aderarea la Alianta Nord-Atlantica ar fi insemnat, citez: "...sacrificiul restructurarii armatei - si mai multi ofiteri someri, mai putini bani pentru educatie - si mai multi delincventi pe strazi, mai putini bani pentru sanatate - si mai multi morti inainte de termen in cimitire".
Dupa anul 2001 insa ceva s-a schimbat. Pare probabil ca lupta surda care se dadea in culisele ocultei interne sa fi avut la un moment dat un castigator. A invins partida pro-NATO. Nu cred sa fi existat in acea perioada de timp o alta schimbare "la fata" atat de radicala cum a fost cea de la ziarul Adevarul. Insusi Dumitru Tinu anunta in editorialele sale ca masurile de aderare trebuiau intreprinse demult, ele fiind "obligatorii pentru orice tara civilizata". Dl Chireac a devenit la randul sau un convingator pro-atlantist. Din pacate nu e loc pentru alte citate ca sa demonstrez modul uluitor in care domnia sa a ajuns sa sustina aproape cuvant cu cuvant contrariul celor afirmate cu ceva timp inainte.
Manipulari la un asemenea nivel nu sunt de mana oricui. M-am referit la ele intrucat sunt de interes public. Este si motivul pentru care legea permite aducerea la cunostinta opiniei publice a eventualelor legaturi ale dlui Chireac cu vechiul regim.