La inceputul lunii martie va intra pe marile noastre ecrane filmul „Ultimul radio show", cel prin care legendarul regizor Robert Altman si-a luat senin adio.

Ultimul film al lui Altman, care a murit in noiembrie anul trecut, la 81 de ani, este povestea unui ultim spectacol. „A Prairie Home Companion" este un show radio care a supravietuit ca prin minune intr-o lume a televiziunii si Internetului, un show tinut ca in vremurile magice ale radioului, pe viu, intr-un teatru, Teatrul Fitzgerald, cu spectatori in carne si oase.

Cintareti de country si de gospel din Midwest si chiar cowboys dintr-o bucata ce interpreteaza melodii porcoase sint personajele unei lumi ce parea sortita sa traiasca mereu sub privirile rabdatoare ale unui timp complice. Numai ca „globalizarea" vine si peste ei si Teatrul Fitzgerald avea sa fie inchis si transformat in parcare. Mai mult, un inger blond si sexy vine sa il ia pe unul dintre ei, pe cel mai batrin dintre artisti. Moartea vine astfel pasnic, in persoana acestei femei-inger care, in afara de faptul ca nu are deloc simtul umorului, trebuind sa i se explice mereu glumele oamenilor, e frumoasa si calda: „Moartea unui om batrin nu e o tragedie", spune ingerul, intr-o replica ce pare a fi un ramas bun consolator al regizorului pentru care pensionarea nu putea veni decit o data cu moartea: „Cind ma pensionez? Probabil vreti sa ma intrebati cind am de gind sa mor…"

Meryl Streep, mereu surprinzatoare

„A Prairie Home Companion" este un show radio care exista cu adevarat, in realitate, el continua sa fie difuzat, iar Altman a folosit muzicienii, echipa, decorurile si locatia spectacolului real.

Distributia este, ca intotdeauna la Altman, una de exceptie. Meryl Streep si Lily Tomlin sint surorile Johnson care cinta impreuna, de cind se stiu. Actritele fac un duet minunat, mai ales cind interpreteaza emotionanta melodie „Goodbye to my Mama". Meryl Streep se intoarce in acest film la mai vechea ei dragoste, muzica country, si cinta ca o muziciana autentica. Woody Harrelson si John C. Reilley sint Dusty si Lefty, doi cintareti cowboy mereu in lupta cu vigilenta cenzurii, oripilind prin cintecele si glumele lor fara perdea auditoriul republicano-baptist.

Filmul nu are un sfirsit propriu-zis, pentru ca Altman nu credea in incheierile gindite de oameni. Intr-o replica celebra, el remarca: „Ce e ala sfirsit? Nu exista asa ceva. Moartea este singurul sfirsit".