Festivalul cu cel mai lung stagiu din Belgia, consacrat filmului de dragoste, a ajuns la a 23-a editie. In comparatie cu cele mai longevive, deja clasicizate, Venetia, "batrana doamna", sau Cannes-ul, mereu tanar desi a ajuns sexagenar, Mons-ul poate fi considerat un june matur, care a deprins pretul dragostei adevarate si de-acum stie sa distinga, sa faca departajari, sa limpezeasca viziunile iubirii. De la editie la editie, festivalul surprinde prin inepuizabila infatisare a unui sentiment cu multe necunoscute. Asa se explica de ce acceptia careia Mons-ul tine sa-i ramana fidel unei foarte largi palete a iubirii de aproapele tau. Nu tin sa dau termenului o conotatie religioasa. Cred ca umanitarismul defineste mai bine starea acestui sentiment al altruismului. Ma gandesc la citatul din George Cukor mentionat, la deschidere, de catre presedintele festivalului, Elio Di Rupo, aratand cum cinematograful insusi este asemenea iubirii: cand merge bine, este formidabil, cand nu e bine, e mai rau decat orice. Stiu ca Andre Ceuterick, delegatul general, critic de film, strabate planeta pentru a-si asigura topul compact al unei subteme, prin care sa imprime unitate, dar si diversitate fiecarei editii. Nu vreau sa fac acum o lista de atari tematizari, ea exista insa, iar editia 2007 o confirma. Tot vazand filme, selectionerul a ajuns la concluzia ca exista prea multi copii lipsiti de dragoste si intelegere, supusi unei vietuiri rusinoase, insingurati, neglijati, exploatati, maltratati, ucisi. Cinematograful nu avea cum sa ramana nepasator la o asemenea tragedie. Filmele vorbesc chiar si atunci cand copiilor le este interzis pana sa si planga. Subiectul in ansamblu poate trece pragul in zona sentimentala, si destule filme vazute aici smulg lacrimi.
La actuala editie, Mons-ul nu este doar atat. Intr-o saptamana ruleaza 77 de lungmetraje si 42 de scurtmetraje. Au venit filme si cineasti din 28 de tari, europenii fiind reprezentati compact de Italia, Franta, Spania, Germania. Din pacate, Romania, mereu favorita festivalului, nu are acum nici un film, si nu doar in competitie, nici la alte sectiuni. Avem insa (din nou) un roman in juriul principal: Medeea Marinescu, apreciata pentru succesul de casa si de critica al filmului —Va gasesc fermecatori. Evantaiul geografic este destul de deschis, pe afis intalnind productii din India, China, Cuba, Maroc, Gabon, Irak.
Un punct de atractie il ofera avanpremierele. Deschiderea s-a facut, de pilda, cu o productie franceza despre un copil arab luat in ingrijire de o familie din Franta anilor '60 (cu Gerard Depardieu si Nathalie Baye). A fost de fata, la gala, regizorul si coscenaristul, care a trait povestea filmului cu ani in urma. Editia se deruleaza sub patronajul unei vedete a anilor '60-70, Bulle Ogier. Este emotionant sa revezi stele de altadata ajunse la varsta senectutii. Spectatorii si-o reamintesc, pesemne, dintr-un film de Andre Delvaux, "Intalnire la Bray", dar si din "Farmecul discret al burgheziei" ori din "Salamandra". Trebuie sa recunoastem ca si aceasta reprezinta o forma a dragostei - fata de actorii care ne-au fermecat si pe care trebuie sa-i pretuim.