14 Februarie 2007
Iarasi am trecut prin dezamagirea de a vedea cum, dupa ce am scris un text polemic in privinta caruia ma asteptam la un anumit efect, sa ma pomenesc ca reactia pe care a declansat-o a fost cu totul alta. Explicatia tine de aceeasi psihologie a scrisu
Iarasi am trecut prin dezamagirea de a vedea cum, dupa ce am scris un text polemic in privinta caruia ma asteptam la un anumit efect, sa ma pomenesc ca reactia pe care a declansat-o a fost cu totul alta. Explicatia tine de aceeasi psihologie a scrisului pe care aproape nimeni nu o baga in seama, nici macar eu insumi. Uit mereu ca scrisul nu e act neutru si obiectiv in cursul caruia as impartasi informatii reci unor oameni care abia asteapta sa fie informati. Scrisul nu e un act liniar care porneste de la scriitor si ajunge la cititor pe calea informatiei neutre. Ceea ce inseamna ca nimeni nu scrie pentru un public anonim alcatuit din chipuri a caror fizionomie n-o stie si de a caror reactie nu-i pasa. In realitate, scrii raportindu-te mereu la patru tipuri de cititori, la patru instante care, luate impreuna, formeaza o veritabila cutie de rezonanta.


Tensiunea psihologica acumulata in aceasta cutie se rasfringe asupra ta si iti comanda tonul pe care il adopti: radical, impaciuitor sau ironic. Cine scrie inchipuindu-si ca poate sa iasa in afara cutiei si sa se adreseze stelelor sau lui Dumnezeu va avea un scris astenic, de litera moarta, ca cel pe care il intilnim la toti oamenii lipsiti de tonus afectiv.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.