Ca Romania nu e un stat liberal, e o evidenta. Un fapt printre altele: religia urmeaza sa devina disciplina obligatorie in scoala. Intr-o tara in care filosofia, exilata si asa la sfirsitul liceului, e deja o disciplina optionala, religia risca sa devina ideologie de stat.

Abuzul dauneaza grav libertatii. Iar in Romania excesul nu este doar tolerat, ci de-a dreptul incurajat. De la tutun si alcool la violenta nu e decit un pas. Caci libertatea inseamna in mod curent a face ceea ce doresti fara nici o constringere. Si, nu-i asa, ne-am cistigat libertatea. Asa ca jocul cu libertatea a devenit o practica prezenta. Presedintele se joaca cu atributiile sale, iar Parlamentul nu se lasa mai prejos si il intrece in incercarea de a compromite autoritatea publica. Sa ne miram ca procedura e contagioasa? Ca si secuii se joaca de-a referendumul si autonomia teritoriala? Dar incet, pe nesimtite, jocul fara reguli precise scapa de sub control si este pe punctul de a se transforma in violenta. Unii chiar asta vor, fie pentru ca spera ca dupa cataclism sa poata fi recladita temeinic o alta Romanie, fie pentru ca nu mai vor sa mai ramina nimic. Ca doar nu o fi fost vreo minune si vom fi iesit, asa, pe tacute din epoca mineriadelor?

In aceasta atmosfera tensionata, satisfacerea dorintelor a devenit obsesiva. Si, pentru ca trebuia sa existe o compensatie la coruptia care a invadat spiritele, se mimeaza piosenia. Moda icoanelor ce creeaza astazi zizanie se va stinge, religia va deveni o noua ideologie si se va transforma intr-un alt CSP, dar cea care va fi fost sacrificata va fi libertatea. Nelimitata de nici o responsabilitate, libertatea se metamorfozeaza rapid in opusul sau: tirania.

Ca Romania nu e un stat liberal, e o evidenta. Un fapt printre altele: religia urmeaza sa devina disciplina obligatorie in scoala. Intr-o tara in care filosofia, exilata si asa la sfirsitul liceului, e deja o disciplina optionala, religia risca sa devina ideologie de stat. Si, pentru a face uitate alte pacate - cit de potrivita apare si acum formula lui Rousseau din ĄConfesiuni" - ĄParlamentul cauta sa nu se lase invinuit de iezuiti de nepasare fata de religie". In ritmul acesta, pentru a nu tulbura prea mult somnul dogmatic al Bisericii, nu peste multa vreme teoria evolutionista va fi expulzata din manualele de biologie si, de ce nu, interzisa in virtutea articolului nr. 13 din Legea cultelor. Caci poate unii vor resimti orice referinta la inrudirea omului cu maimutele ca pe un act sau o actiune Ąde defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase".

A compromite libertatea pare o specialitate autohtona cu vechi traditii latine. Sintem, totusi, si urmasii romanilor, deci age, libertate Decembri utere! (hai, bucura-te de libertatea lui decembrie). Caci in decembrie erau saturnaliile, cind rolurile sociale erau inversate, iar excesele erau tolerate. Lipsita de masura, libertatea se intoarce impotriva libertatilor. Cam astfel se petrec lucrurile in ultima vreme in Romania. Moderatia e privita ca slabiciune, excesul - ca semn al puterii. In aceasta logica, libertatea nu e decit o anexa a puterii. Iar puternicii si-o aroga cu superbie. Paradoxal, tocmai sub o guvernare formal-liberala si in conditiile aderarii la UE, libertatile sint puse la incercare. Poate pentru ca domnia libertatii si a drepturilor trebuie sa inceapa printr-o proba. Sau poate ca toate complexele si inhibitiile au disparut. Avizi de libertate uitam cu usurinta ca cea mai mare libertate pentru toti sfirseste in nonlibertate, caci dorintele nezagazuite tind natural sa se anuleze.

Cind pentru unii libertatile sint un lux, iar pentru altii accesorii ale puterii uzurpate, drumul excesului e larg deschis. E nevoie doar de ocazii, iar la noi acestea nu au lipsit. Profitorii tranzitiei le-au folosit din plin. Si cum in politica libertatea fara intemeiere sociala cade in extremism, deriva de la telul initial, constructia unui spatiu al libertatilor, e vizibila. Revendicindu-se de la cei exclusi, extremistii devin zgomotosi, iar lipsa de legitimitate a politicienilor contribuie la vacarmul general. Sacrificiul ritual al drepturilor pe altarul poporului se savirseste cu cinism. Si astfel, sufocati de prea multa libertate a unora, ne straduim sa mentinem busola.