Peste o mie de muncitori de la principalele santiere navale au plecat la munca in Vest. Cea mai cautata destinatie este SUA, unde Uraganul Katrina a lasat santierele navale din New Orleans fara forta de munca.

O mie de specialisti au parasit santierele navale romanesti si s-au angajat la New Orleans, in locul americanilor alungati de uragan.

Santierele navale din Mangalia, Galati, Braila si Tulcea sint de citeva luni intr-o acuta criza de personal calificat. Peste o mie de muncitori si ingineri au plecat la New Orleans si s-au angajat in locul americanilor care, loviti de Uraganul Katrina, au preferat sa se stabileasca in zone mai putin expuse stihiilor venite dinspre ocean. Si cum sa nu pleci la un salariu de 3.900 de dolari, cu masa si cazarea asigurate?

Gata, nu mai tine minciuna, s-au prins in sfirsit directorii de resurse umane de la marile santiere navale romanesti de ce, de citeva luni, sute de angajati tot vin si le cer, cu ochii in pamint, adeverinte de salarizare si copii dupa cartea de munca, cica pentru credite ca sa-si ia frigidere. Aiurea frigidere... Cum primesc viza de SUA, acceptul viitorului angajator si biletul de avion, muncitorii nu se mai intorc nici sa-si faca lichidarea. Sint imediat trecuti pe o lista neagra de catre conducere, alaturi de cei concediati pentru ca au furat sau pentru ca erau beti in timpul programului. Din primavara anului trecut, bate un vinticel promitator pentru angajatii santierelor navale. E un vinticel-consecinta al marelui Uragan Katrina.

Efectul intirziat ‘’Katrina’’

Totul a inceput prin martie 2006, la Galati, cind o firma de intermediere a fortei de munca a inceput sa caute lucratori romani pentru santierele navale din New Orleans. Dupa trecerea uraganului, miile de oameni ramasi fara case au primit din partea guvernului federal ajutoare financiare lunare care depaseau, in multe cazuri, salariile pe care le luau inainte. Multi au preferat sa paraseasca statul Louisiana, prea expus stihiilor venite dinspre ocean, si s-au stabilit in zone mai sigure. Asa s-au golit de muncitori santierele navale din New Orleans si din imprejurimi, facind loc cohortelor de romani.

Astazi, peste 700 de romani lucreaza in SUA pe salarii cuprinse intre 3.000 si 3.900 de dolari, la care se adauga masa si cazarea. Si aproape inca pe atitia lucreaza in tarile din UE cu puternica industrie navala, pentru lefuri in jur de 1.900 de euro. Au plecat de la santierele navale Galati, Mangalia, Constanta, Braila si Tulcea. Exodul nu e pe sfirsite. „De la inceputul anului a crescut numarul celor care vor sa lucreze cu acte in regula peste Ocean. Contractele sint vizate si de Ambasada SUA", ne-a declarat Georgiana Pantus, proprietara agentiei de intermediere din Galati.

Managementul tigrului

Luna trecuta, pe 22 ianuarie 2007, s-au implinit zece ani de cind o puternica firma din Coreea de Sud, tara ce detine suprematia mondiala in constructia de nave, a preluat 51% dintre actiunile santierului naval Mangalia. Fiecare an a insemnat cresterea productivitatii. Anul trecut, cu 20 la suta. Dar Daewoo Mangalia Heavy Industries traieste astazi prima experienta de plecare masiva a muncitorilor sai, oameni dintre cel mai bine calificati, stapinitori dezinvolti ai tehnicilor moderne de sudura, inclusiv cea semiautomata in strat protector de CO2. Conducerea coreeana a trecut cu bine peste ceea ce directorii de resurse umane numesc, inca nervosi, „fenomenul Bahamas". Au plecat atunci, in 2004, sa lucreze in porturile din Bahamas, Dubai si Singapore undeva la o suta de angajati, dar ce se intimpla acum depaseste asteptarile conducerii. De la DMHI au plecat 560 de angajati, din totalul de 4.151 de salariati. Dintre cei plecati, 230 lucreaza in SUA, pe santierele navale ramase fara forte de munca in urma Uraganului Katrina. Restul au optat pentru santierele navale din Norvegia, Olanda, Italia. De la santierul naval din Galati au plecat peste 400, din 3.000 de angajati, potrivit lui Pavel Stelian, secretarul general al sindicatului societatii. Alte sute au plecat sau continua sa plece de la santierele din Braila, Tulcea si Constanta.

Politia anti-betivani

Le-a luat ani intregi managerilor coreeni sa reduca numarul celor care furau sau care se imbatau. Au infiintat o politie interna pentru a-i prinde, i-au trecut pe o lista si i-au concediat imediat. Acum, pe aceeasi lista, sint scrise si numele celor care au anuntat ca vor sa-si cumpere frigidere pe credit si nu s-au mai intors. Au inzestrat pe fiecare angajat, de la portar pina la director, cu o matura si un faras sub legamintul de-a face curat inainte si dupa intrarea in schimbul de lucru. Au umblat coreenii pina si la fibra cea mai ascunsa a muncitorului roman, in incercarea de a-i domestici intunericul launtrului: l-au pus sa faca in fiece dimineata gimnastica pe imnul national, sperind sa-l faca mindru si sa-i legitimeze zelul. Si nu trece zi in care muncitorii ce-si termina tura sa nu fie perchezitionati de paznicii instalati la fiecare iesire, in cite doua rinduri, unul chiar la poarta, altul la 30 de metri in afara intreprinderii. Ultima sita.

Salarii duble - peste patru ani

Dar ce lasa in urma muncitorii plecati de la Mangalia la New Orleans? Santierul naval Daewoo Mangalia a obtinut in 2006 din vinzarile de nave pe care le construieste - port containere, in general - peste 280 de milioane de euro. Pentru 2007, conducerea a estimat ca va ajunge la 500 de milioane de euro. „Santierul are comenzi pina in 2010, cind vom ajunge la contracte de un miliard de dolari. Daca respectam aceste grafice, in patru ani dublam salariile", spune presedintele companiei. Salariul mediu brut - cu tot cu spor de vechime - al unui muncitor este de 1.960 RON. Pe 15 februarie sint programate negocieri intre sindicat si conducerea santierului privind cresterile salariale.

Sefii sint imbracati in jachete bej, identice cu cele purtate de inginerii de pe santierul-mama din Coreea, si arata un respect deosebit pentru presedintele companiei, domnul Jae Bong Lee. Aproape toti din conducere au fost in schimburi de experienta pe santierul-mama din Kopo, Coreea de Sud. S-au intors cu o idee care i-a cutremurat la inceput: „Un vapor de aceleasi dimensiuni, intre 4.800-6.000 TDW, pe care noi il facem intr-un an, este fabricat in Coreea de Sud in patru luni", spune Iulian Sandu, manager de resurse umane si afaceri generale. Viitorul suna bine, viitorul suna bej. Domnul Lee isi serveste oaspetii cu ceai de ging-seng, zimbeste des, cu un soi de smerenie. Indaratul zimbetului ramine insa intreaga lucirea de inox a ochilor. Singurul lucru ce-i arata puterea e virful in steluta al unui stilou Mont Blanc, de citeva sute de euro, ascuns in buzunarul de la piept al jachetei bej.

O lege care sa-i tina in tara

„Avem nevoie de inca o mie de angajati in urmatorii trei ani", spune presedintele Lee. Ce strategii a gindit ca sa-i retina pe cei care vor sa plece!? „Pe toti, nu putem. Ne-am propus sa angajam muncitori din alte judete, alaturi de tinerii absolventi ai unei scoli profesionale de care se ingrijeste santierul. Si incercam sa le oferim ceea ce au nevoie mai mult, adica o casa. Avem zece camine de nefamilisti, cu garsoniere si apartamente, sintem pe cale sa le renovam, vom construi alte 500 de locuinte, dar nu e suficient. Ii rugam pe cei de la Agentia Nationala de Locuinte sa construiasca la Mangalia 500 de apartamente. Spre deosebire de firmele straine care au deschis in Romania supermarketuri, ce vind marfa multa de import si expatriaza profitul, noi intoarcem in Romania aproape tot profitul pe investitii, adica sute de milioane de dolari. N-ar strica ceva respect din partea Guvernului. Ba chiar rugam Guvernul si Parlamentul sa dea o lege prin care ori sa interzica plecarea muncitorilor, ori sa ne despagubeasca. In Coreea, statul plateste cursurile de calificare organizate de firma noastra in cazul in care ne pleaca muncitorii. Imaginati-va Mangalia fara santierul naval!? Vedeti? Nu puteti!".

Revolta „patriotilor" Impotriva firmei de plasare a fortei de munca din Galati s-a stirnit o furtuna de dusmanii locale. De la conducerile santierelor pina la administratiile din cele patru judete, plus ziarele locale, toata lumea critica agentia. Ca prin anii ’50, valurile de dusmanie au iscat valuri de controale: „Ne-am trezit cu o sumedenie de controale, din partea Politiei Economice, a Garzii Financiare, a Inspectiei Muncii". Conducerile santierelor au semnat o scrisoare de protest adresata Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale. Pentru vreo saptamina, muncitorii care-si depusesera dosarul s-au panicat si au sunat la agentie intrebind ce-i adevarat in zvonul „ca nu se mai pleaca".

S-au lamurit ca „se pleaca". Vrajmasul n-a fost infrint. Exodul continua.