Cind Banca Nationala a Romaniei umbla la dobinda de politica monetara, toata lumea se asteapta sa vada efectele in dobinzile la depozitele din banci sau in cele la credite. Uneori asteapta degeaba.

Cind vorbim despre pretul banilor, fie ca e vorba de recompensa primita de clienti pentru ca-si tin economiile in conturi in loc sa si le vire la saltea, fie ca este vorba de plata lunara a unui imprumut, dobinda BNR ar trebui sa fie de referinta. Adica ar trebui sa ghideze, sa influenteze in sus sau in jos, intr-o perioada de timp rezonabila, dobinzile pietei bancare. De mai multa vreme insa, din cauza ca in practica nu prea se-ntimpla asa, dobinda de referinta a fost rebotezata de BNR si i s-a spus „de politica monetara". Un termen care defineste mai exact realitatea, dar care-i poate dezamagi pe cei care asteapta sa observe rapid la ghiseul bancilor, de pilda, modificari ale costului creditului in jos. Chiar BNR recunoaste in comunicatul ei ca modificarea dobinzii de care vorbim are mai mult un rol de semnal. Si-ar dori sa fie altfel, dar nu e. E frumos si cum o spune: „Nivelurile de dobinda de pe piata monetara se situeaza constant sub rata dobinzii de politica monetara de pina in prezent, ceea ce impune adoptarea de masuri pentru intarirea rolului de semnal al acesteia din urma".

Si totusi, in ambitia de a gasi o conotatie utila publicului larg din pasareasca transmisa de BNR, presa vinde iluzii cu grad vag de probabilitate. Pasamite, in urma deciziei bancii centrale de alaltaieri, dobinzile la depozite ar urma sa scada usor, urmate, mai tirziu, si de cele la imprumuturile in lei. Este adevarat ca, daca banca centrala si-ar dori sa incurajeze creditarea, atunci ar face-o cu precadere pentru imprumuturile in lei. In felul acesta, dobinda de politica monetara ar redeveni un instrument efectiv in lupta cu scaderea inflatiei si nu doar unul de semnal, intr-o piata a creditului inca dominata de imprumuturile in valuta. Pina sa se ajunga insa in aceasta situatie, BNR mentine in functiune zisele metode neortodoxe de a steriliza excesul de lichiditate prin rezervele minime obligatorii la lei si valuta, respectiv limitarile la creditare impuse de la nivel central.

In consecinta, cei care asteapta ca bancile comerciale sa ieftineasca imprumuturile, chiar si la lei, din cauza unei amarite de scaderi de dobinda de 0,75 de puncte procentuale vor fi foarte probabil dezamagiti de bancherii comerciali. Acestia vor continua sa arate cu degetul spre aberantele, anacronicele si antieuropenele rezerve minime obligatorii impuse de BNR. Poate ca e exagerat, dar cred ca e mai bine sa nu ne imbatam cu apa rece: de dobinzile mari nu ne scapa decit inflatia scazuta si concurenta adevarata intre banci, chit ca de miine ar disparea cu totul orice rezerve obligatorii si orice norme de creditare impuse de sus.