Ultimul duel „cultural" romanesc de rasunet s-a petrecut la Iasi, in 1904. Inexplicabil de tarziu, s-ar zice, cata vreme „cel mai faimos duel din istorie", cu imense implicatii politice, avusese loc exact cu un secol in urma (1804), cand Aaron Burr il ucidea pe seful trezoreriei americane, Hamilton. Duelul a fost considerat, multa vreme, o legitima instanta a onoarei, si a raposat (oficial) prin condamnare penala tarzie. Ultimele confruntari: 1845 in Anglia, 1888 in Franta, 1854 in USA, 1909 (!) in Rusia (unde pierisera, in dueluri, Puskin in 1837 si Lermontov, in 1841), 1837 in Canada, 1814 in America de Sud. Provocari au mai fost, dar nu li s-a dat curs: in 2002, vicepresedintele Irakului, Yaha Yassin, ii propune lui George W. Bush sa se dueleze cu ce arme va alege americanul, sub privegherea arbitrului Kofi Annan. Nici presedintele Americii, nici Secretarul general ONU n-au avut umorul sa propuna arme... nucleare... Recorduri: in Rusia, contele Fiodor Tolstoi a ucis, in duel, 11 ofiteri, iar in Japonia s-au operat 20 de arestari pentru duel in... 2005! De cele mai multe ori, pricina a fost aceeasi: onoarea Dulcineii. In poezia „Duelul", Toparceanu pune sa se bata crancen doi cocosi, „Dar n-au motiv de sfada / Caci nu se stie a cui e vina / Misteru-nvaluie pricina / Deci: cautati gaina!" Duelul de la Iasi, evocat in cartea acum aparuta „Traitori sau trecatori prin Targu’ Iasului", de C. Ostap si I. Maftei este, de departe, unic prin toate cele – ca-ntr-o joaca de-a rasul-plansul. „Gaina" n-are, de aceasta data, nici un amestec: era in joc onoarea... unui scriitor francez, Catule Mendes, insultat, pare-se, intr-un articol de ziaristul V. Scantee (Wolf Finkelstein). Habar n-avea Mendes ce patimi a putut starni in celalalt capat al Europei! Pe vremea aceea, mai functiona credinta in principii, inclusiv cu pretul punerii vietii chezas pentru onoarea altuia! Scantee, miop si total inocent in ce priveste manuirea armelor, a trimis provocarea la modul general redactiei gazetei „Evenimentul", ce-l combatuse intr-o nota acra („se deda la mari grobianii"...) Era un gest formal, de ochii lumii, fara obiect: cum sa te bati cu... o redactie intreaga? Si atunci iese in fata Spiru Prasin, un „cultural" al vremii, care a cochetat si cu poezia, si cu dramaturgia, fara s-o prea nimereasca nici pe una, nici pe cealalta. Era, insa, vanator impatimit si foarte bun tintas. Si-a zis ca „onorul redactiunii trebuie reperat", drept pentru care, in dimineata zilei de 14 ianuarie 1904, duelgiii, insotiti de martori, s-au salutat protocolar si rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului National, masoara cei 20 de pasi regulamentari. Primul trage Prasin. Domn si intelept, indreapta pistolul catre tariile cerului si sloboade focul in nori. Aproape chior si tremurand (prima data manuia un pistol), Scantee da drumul la foc... nimerindu-si adversarul drept in inima! Procesul s-a desfasurat la Curtea cu Juri, prezidata de magistratul Oswald Teodoreanu. In pofida ciudateniei acestui duel invecinat mai degraba cu asasinatul, Scantee-Finkelstein scapa doar cu sase luni de inchisoare corectionala. Asta-i povestea ultimului duel „cultural" iesean. Atipic? Ce mai conteaza?