Rezistenta in fata dificultatilor reuseste sa demonstreze ca vitalitatea unui colectiv artistic, precum Teatrul National de Opereta "Ion Dacian", este o realitate. Urmarind premiera de sambata trecuta, desfasurata in sala Centrului cultural al MAI, am avut, paradoxal, sentimentul intoarcerii acasa. Da, publicul este acelasi, cald, receptiv, urmandu-si artistii, iar pe scena, minunatii interpreti traiesc cu o autentica bucurie, dialogul cu sala. Premiera propune ceva noutati in formula mai moderna a musicalului, ca si in libera acceptare a unui management care uneste actiunea directorului Razvan Ioan Dinca cu cea a coproducatorului Nicole Tender Braun. Momentul se intregeste prin participarea extraordinara a lui Stefan Popa Popa’s, conferind cadrului spectacular viziunea plastica a desenului rapid si spiritual. Ce am urmarit ? O versiune prelucrata prin muzica a comediei lui Oscar Wilde, acum intitulata "Ce inseamna sa fii… Bunbury". Reintalnim interpretii Teatrului, atat de dornici de a-si desfasura arta la luminile reflectoarelor, imbinand cantul cu proza, actoria cu dansul. Spectacolul urmarit reconfirma talente consacrate in ultimul deceniu, purtand semnul tineretii: Gabriela Daha este cap de afis, urmata de Mediana Vlad, Catalin Petrescu, Marius Olteanu, alaturi de artisti cu cariera prestigioasa, ca Eugenia Ilinca sau actori interesanti, precum Cristian Cretu. Semnalam un merit deosebit al coregrafiei realizate de Florin Fieroiu, evidentiind doi solisti aplaudati pe merit – Monica Strat si Marian Horhota. In regia sa, tanarul Vlad Massaci demonstreaza ca vrea sa se apropie de spectacolul cu muzica, iar scenograful Dan Titzy cauta solutii, dintre care unele bune. Cu o orchestra – concert maestru Marius Leau -, care simte pulsul modern solicitat de dirijorul Lucian Vladescu si corul indrumat de Gabriel Popescu, aceasta "intoarcere acasa" a devenit credibila prin continutul ei, reinvatandu-ne, deci, cu "Ce inseamna sa fii… la Opereta".