Fals paradox pe piata muncii

Ceea ce se intampla in prezent pe piata muncii nu reprezinta altceva decat decontul proastei gestionari a procesului de restructurare industriala, proces demarat agresiv in anul 1996. Nimeni nu contesta necesitatea acelui proces de inchidere a societatilor comerciale cu pierderi si fara perspectiva. Tot la fel, cu unele obiectii, se poate accepta si politica de concediere cu "dar" a muncitorilor din intreprinderile inchise. Referitor la acest ultim aspect putem spune, fara riscul de a fi contrazisi, ca sumele alocate disponibilizatilor, ca plati compensatorii, au fost si sunt bani aruncati pe fereastra fara nicio utilitate practica.
Aceste plati au fost motivate sub aspectul protectiei sociale, insa a fost vorba despre o pseudoprotectie sociala - mai degraba mita sociala pentru asigurarea linistii sociale - care acum isi anunta decontul. Este pusa sub semnul intrebarii chiar sustenabilitatea ambitioaselor proiecte investitionale anuntate. Nu cred ca platile compensatorii trebuie sa constituie prioritatea, ci programele de reconversie profesionala in domenii de activitate care, in mod normal, trebuiau previzionate.
Din pacate in hei-rup-ismul lichidarilor de societati comerciale si a disponibilizarilor pe banda rulanta, reconversia profesionala a fost receptata ca un moft, despre ea vorbindu-se doar la seminarii. Efectele nu aveau cum sa nu apara. Romania se confrunta, in prezent, cu o severa criza de forta de munca, in special de personal calificat. Un paradox, la prima vedere.
Un recent raport al Bancii Mondiale subliniaza ca desi avem o rata mica a somajului avem un stoc important de someri bine calificati. Atunci cum avem criza de personal calificat? Simplu, meseriile acelor someri pe termen lung, 50 la suta dintre ei, nu au cautare, acestia provenind din randul disponibilizatilor din sectorul de stat. Practic ei nu mai conteaza in actuala configuratie a dezvoltarii economiei, singura lor sansa fiind aceea de a se retrage in mediul rural unde deja ponderea asa-zisilor muncitori agricoli in total forta de munca este alarmanta, peste 30 la suta. "Numerosi muncitori disponibilizati datorita transformarilor structurale nu au reusit sa-si gaseasca noi locuri de munca si foarte putini altii, fie au ramas fara locuri de munca timp de peste un an, fie sunt angajati in locuri de munca ce au o productivitate scazuta", sublinia Stefano Scarpetta, coautor al raportului Bancii Mondiale Dezvoltarea oportunitatilor de angajare in Europa de Est, consultant in domeniul pietei muncii si economist senior al vicepresedintiei Bancii Mondiale pentru Dezvoltare Umana si Protectie Sociala.
O sansa ar mai fi in cei care in prezent se afla in diferite stadii de pregatire profesionala. Per total, numeric si numai numeric, la acest capitol stam bine. Daca in anul 2000 aveam 3.821.000 de persoane in pregatire profesionala, in prezent numarul acestora este de 4.903.500. Ceva imi scapa aici. Se observa o crestere a numarului persoanelor in calificare in regiunile defavorizate generatoare de muncitori in domenii fara perspectiva, cum ar fi cel al lohn-ului. De exemplu in Regiunea Nord-Est numarul celor aflati in calificare a crescut de la 609.800 in 2000 la 982.900 in 2006. In acelasi timp in zonele cu puternica dinamica de dezvoltare se observa cresteri nesemnificative si chiar diminuari. In Bucuresti scaderea personalului in pregatire profesionala este de peste 200.000.
Sunt lucruri care trebuie sa dea de gandit. Pentru proasta gestionare a resurselor de munca cei mai afectati sunt constructorii, angajatorii fiind nevoiti sa scoata a€ždin pamant, din piatra seaca" peste 170.000 de muncitori calificati. Este o problema grava care nu poate fi rezolvata doar prin intentii. Se vorbeste despre aducerea acasa a constructorilor romani din strainatate. Principala a€žarma" fiind cresterea salarizarii pornind de la un salariu minim de 900 de lei la orizontul anului 2009. Este o solutie, dar ea este incerta.
In primul rand este greu de crezut ca salariile pot fi aliniate la cele din Germania sau Italia. Multe firme romanesti nu-si permit acest lucru iar cu salarii sub cele practicate acolo nu vad cum s-ar intoarce muncitorii. Partea buna, cel putin asa arata sondajele Bancii Mondiale, ar fi aceea ca romanii, in marea lor majoritate, doresc sa revina in tara. Partea proasta este ca intoarcerea este preconizata pentru un interval mediu de timp - releva acelasi sondaj. Si oricum constructiile nu vor fi avantajate daca se intorc mai repede sezonierii din agricultura. O ecuatie extrem de complicata pentru constructori care au numai in infrastructura un front de lucru de peste 1.700 de kilometri de autostrada.
O solutie ar mai fi importul de forta de munca din Moldova, Ucraina sau chiar China. Solutia este valabila, dar este scumpa. Conform legii, muncitorii straini nu pot fi incadrati in Romania decat cu un minim salarial echivalent cu salariul mediu actual. Cu alte cuvinte, este greu de crezut ca in constructii problemele se vor rezolva curand. Aceasta pentru ca ceea ce se intampla pe piata muncii este rezultatul absentei politicilor coerente de reconversie profesionala. Romanii nu au nicio vina ca se duc sa munceasca in strainatate.