Nu e singura institutie din Romania unde poti sa gresesti fara sa patesti nimic. Dar TVR ramine un straniu loc unde nu se intimpla chiar nimic… orice s-ar intimpla.

In fiecare companie mare, fie ea de stat sau, in mai putine cazuri, particulara, exista o zona gri a lipsei de responsabilitate si a „frecatului mentei". Companiile de electricitate, de apa sau de gaz ascund usor astfel de leneveli sau erori incarcind factura consumatorului de rind. Apoi, institutiile statului, cu toata ierarhia lor greoaie, isi ascund incompetenta dupa si mai multa birocratie, dupa si mai multa hirtogaraie. Rareori explodeaza incompetenta cuiva si se lasa cu una-doua demisii de forma. TVR este campioana categoriei „fac ce vreau ca oricum nu patesc nimic".

Postul public are o intreaga istorie a erorilor si a „pacatelor": bugete risipite pentru programe fara impact, proiecte si „vedete" sustinute fara motiv, politici editoriale sfidatoare („noi tinem cu puterea oricare ar fi ea" - o situatie ameliorata in ultimii ani), jurnalisti care s-au facut de ris, dezinformare grava si chiar instigare (TVR n-are nici o vina la mineriade?, ma intreb). Ei bine, am crezut acum doi ani ca venirea lui Tudor Giurgiu va defrisa ceva din toata jungla placerilor vinovate si nepedepsite. Nu acuz in bloc toti angajatii TVR, ci pe aceia care n-au luat in viata lor o sanctiune, care nu au platit oricit de rau ar fi dat-o in bara.

In ultimii doi ani a existat o oarecare relaxare, dar doar pentru ca a venit la putere o conducere ceva mai civilizata decit PSD, partidul care isi facea o politica din monopolizarea televiziunilor. Indata ce au inceput sa vina presiunile dinspre Tariceanu, Giurgiu (propus la TVR de PNL) a raspuns cu promptitudine. Cotroceniul isi are, evident, oamenii lui in redactia de stiri. Cind luptele s-au intensificat, s-a vazut imediat cum se clatina tot proiectul de profesionalizare a jurnalistilor TVR. Ma rog, nu cred ca mai poti profesionaliza jurnalisti care pina acum au pupat cu sirg dosuri de ministri sau de premieri.

Tudor Giurgiu nu mai poate fi salvat de propria lui aparenta inocenta dupa ultimul scandal cu drepturile de televizare din Liga I de fotbal. „Look"-ul naiv poate functiona in cadrul unui scandal politic, dar cind e vorba despre bani, despre business, nu mai poti cere scuze cu ochii mari scaldati in ignoranta copilareasca. Daca ancheta interna initiata de TVR nu va avea nici un final concret (vinovati!) se va demonstra ca postul public chiar este locul unde nimeni nu raspunde pentru nimic. Este stiut faptul ca sint gramezi de angajati care doar trec sa-si ia banii, iar apoi isi vad de afacerile private. Giurgiu se trezeste periodic si acuza in general situatia din TVR si vorbeste despre „cirtite", incercind sa ne faca sa uitam, cu aceiasi ochi mari si inocenti, ca el e parte din TVR de aproape jumatate de mandat. Sa pierzi o afacere importanta precum fotbalul din Liga I (prima optiune!) nu mai implica perioada de dezbateri, ci masuri dure, directe.

Pe tot timpul mandatului, Giurgiu declara ca afacerile personale ii merg foarte bine, filmul „Legaturi bolnavicioase" i-ar fi adus bani indeajuns incit sa intre in noi aventuri financiare (copatron la un complex de patru sali de cinema dintr-un mall nou). Sa nu uitam de distribuitorul Transilvania Film, condus acum de sotia sa, care a vindut pachete consistente TVR. Am amintit toate astea nu neaparat din indignare proletara, ci doar ca sa amintesc ca figura optimista si ingenua a presedintelui TVR ascunde un manager bun care a stiut sa-si aduca bani pentru sine. Nu poate fi suspectat ca nu stie ce-i ala business. Nu e un regizor izolat in turnul de fildes, ci un regizor care manevreaza multi bani, care a primit foarte multi bani si de la ultimul juriu CNC, cel care l-a ignorat pe Cristi Puiu. Deci are foarte putine scuze pentru pierderea unei afaceri importante pentru postul public.

Tudor Giurgiu se face deocamdata vinovat de a juca in continuare cartea naivitatii si a ridicatului din umeri. Nu e cazul! Toate bijbiielile presedintelui TVR (ba nu raspund la telefon, ba nu stiu cind vine termenul de plata, ba fac alta oferta pentru drepturi, ba ma razgindesc si-i dau in judecata) nu pot fi decit un teatru ieftin fara responsabili identificati si sanctionati. De asta duce lipsa TVR, de asta duce lipsa o mare parte din Romania, de vinovati concreti. E o ultima sansa pentru Tudor Giurgiu de a nu face figuratie intr-o lista, de altfel sumbra, de directori TVR, Everac, Theodorescu, Nicolau, oameni care au adincit nebuloasa postului public. Ei au avut totusi scuza: nimeni nu i-a banuit de inocenta vreodata.