Nuditatea statuilor clasice inseamna mai mult decit limbaj artistic. Grecii antici nu se codeau sa umble despuiati la chefuri sau la gimnastica.

Noi cercetari demonstreaza ca nuditatea e mai mult decit o simpla calitate a sculpturilor antice. Desi se credea ca vechii grecii isi acopereau de obicei intregul trup, ultima ipoteza este ca ei umblau la fel de sumar imbracati precum apar statuile pe care le venerau, conform unei cercetari publicate de istoricul Jeffrey Hurwit in „American Journal of Archaeology".

Specialistul de la universitatea din Oregon afirma ca, „in arta antica greceasca, nuditatea poate avea mai multe semnificatii, uneori chiar contrare".

De exemplu, un barbat nud, taiat in piatra, poate trimite la dezolarea invinsului in lupta, dar si la curajul eroului triumfator.

Goliciune cu tilc

Recentul studiu de istoria artei sustine ca nuditatea era acceptata si in viata reala, cu diverse prilejuri. Barbatii nu aveau nici o problema in a umbla fara toga atunci cind luau parte la cite un banchet sau umblau prin casa. Goliciunea era acceptata si in spatiile dedicate antrenamentelor sportive sau la jocurile olimpice. Cu toate acestea, nuditatea comporta si anumite riscuri.

„Barbatii greci nu puteau sa mearga dezbracati prin oras, nu puteau sa calareasca fara haine si nici sa mearga la batalie in costumul lui Adam. Sa fi mers dezbracat pe cimpul de lupta insemna sa vrei sa te sinucizi", spune Hurwit, citat de site-ul LiveScience.

Iar daca soldatii sint reprezentati uneori sub forma de nud, acest lucru se intimpla pentru ca artistii doreau sa demonstreze forta fizica impresionanta a combatantilor. La fel, imaginile plastice ale barbatilor infrinti sau aflati in preajma mortii apeleaza la nuditate pentru a ilustra slabiciunea si vulnerabilitatea persoanei reprezentate.

In privinta muncitorilor, goliciunea era un bun pretext pentru a indica efortul epuizant, pe cind nuditatea zeilor sau a oamenilor din clasele superioare era mai degraba un semn de distinctie, precizeaza profesorul american.