S-au spus multe despre apelul de saptamina trecuta al intelectualilor. Registrul in care s-a vorbit si notele de evaluare date documentului cu pricina au fost, in linii mari, previzibile. A mai ramas insa ceva care nu a fost indeajuns de bine subliniat.

Era inevitabil pentru mediul public autohton ca textul - apel al intelectualilor de saptamina trecuta sa nu fie primit cu aplauze. Fluieraturile si huiduielile de care acesta a avut parte spun multe, dar nu ne dezvaluie cine stie ce noutati. Era, mai exact, inevitabil ca mesajul celor, initial, aproximativ 50 de intelectuali (la care s-au mai adaugat citeva zeci bune de semnaturi intre timp) sa fie bruiat, sabotat sau ignorat cu zgomot, atit din zona politica, cit si „din interior", de catre alti intelectuali. PC, PRM, PSD aveau toate motivele sa sara ca arsi citind un asemenea apel: majoritatea dintre cei care il semneaza au sanctionat in repetate rinduri derapajele acestor partide. In plus, in chiar textul cu pricina, sint mai multe trimiteri destul de transparente la aceste partide, precum si la duplicitatea PNL, asa incit, abia lipsa unei reactii ar fi fost o surpriza. Pe de alta parte, semnaturile care au legitimat Apelul catre clasa politica au oferit un bun prilej pentru alte nume sonore din zona intelighentiei romanesti sa isi rezolve unele rafuieli cu o parte din cei care se regasesc pe lista. Pentru cei - putini - care nu stiu: contrele dintre intelectuali sint dese si dure, iar luptele dintre ei lasa urme adinci, nu de putine ori, „pe viata".

Asadar, apelul lansat saptamina trecuta a fost un test cu turnesol ale carui efecte erau, din start, predictibile. Un test care, in plus, a adunat in timp un consistent dosar de presa. Acest fapt este „de bine" pentru intelighentia romaneasca; daca poate face un zgomot asa de mare, daca poate obtine asa de multe reactii - chiar daca multe au fost deplasate - inseamna ca „vocea" ei inca mai conteaza.

Dar mai e ceva. In primele saptamini ale lui 2007, pozitia lui Traian Basescu a fost sau macar a parut ca este mai fragila decit niciodata de cind acesta este presedinte al Romaniei. Chiar daca majoritatea tentativelor de a-l pune pe seful statului pe coji de nuca au esuat in ridicol, a devenit evident: se poate, la o adica, prepara o reteta pentru a-l dobori pe Traian Basescu. Un presedinte al Romaniei tinut multa vreme cu miinile sus prin diverse metode clatina increderea cu care acesta e investit. Nu e vorba despre adevarul sau despre falsul acuzatiilor care i se aduc, ci de forta si de presiunea cu care acestea sint facute. Ce legatura au toate acestea cu apelul intelectualilor? E simplu: mesajul acestora a subliniat fragilitatea pozitiei presedintelui. A ingrosat, asa cum face un marker cu un pasaj de pe o hirtie, o stare de fapt.