In astfel de termeni si-au formulat unii consilieri PSD ai Capitalei opinia fata de intentia primarului Videanu de a cumpara spre uzul Uniunii Teatrale din Romania, institutie de utilitate publica, sediul retrocedat al acesteia, din strada George Enescu 2-4.
Problema s-ar putea pune in multe alte feluri: ce anume ii impiedica, de atatia ani, pe consilierii municipali sa aloce astfel de sume consistente pentru constructia ori achizitia de locuinte sociale? E vorba de o optiune exclusiva - cumpararea fostei case a lui Nicu Ceausescu contra locuintelor sociale - sau de un acces cu nuante de manipulare sociala? Presedintele Uniter-ului, Ion Caramitru, e un fost ministru al guvernarii CDR, iar pozitia sa politica nu l-a facut prea simpatic in ochii actualei opozitii (sa ne amintim, toti conducatorii uniunilor de creatie, fosti sau actuali, de la liberalul Adrian Iorgulescu la PSD-istul Zamfir Dumitrescu, sunt implicati politic). Cel mai probabil, in aceste conditii, nu grija defavorizatilor Bucurestiului ii mana pe consilierii social-democrati, ci antipatia fata de conducerea Uniter, in conditiile in care in Romania, ca si aiurea, nu e nimic anormal ca statul sa detina si sa puna la dispozitia institutiilor de utilitate publica (si a organizatiilor profesionale) spatiul de desfasurare a activitatii. La fel cum, in ciuda parerii de care-ar putea fi banuiti unii reprezentanti ai opozitiei, a sustine cultura nu inseamna a irosi banii pentru protectia sociala. Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor (UCMR) isi are sediul in Palatul Cantacuzino (tot acolo, si Muzeul Enescu); ce s-ar intampla daca i-ar veni cuiva ideea ca din inchirierea catre o firma privata a spatiului ocupat de UCMR s-ar putea face rost de bani pentru finantarea mai buna a serviciului de hingheri, de pilda?
Din pacate, atitudinea unor consilieri social-democrati dinaintea prezentarii propunerii in Consiliul Municipal te face foarte usor sa te gandesti (din nou) ca stanga romaneasca nu stie prea bine ce inseamna propria-i ideologie. Stanga mileniului trei pune pe picior de egalitate acordarea de sanse pentru persoane defavorizate (locuintele sociale, de pilda) si protectia culturii ca factor de conservare a identitatii nationale; pe nicaieri, umblatul cu populismul (numit si ipocrizie sociala) de coada nu face parte din manifestul stangii, ci, cel mult, din cel al extremei drepte.
Recunosc ca sunt membra a Uniter-ului. Dincolo, insa, de acest inevitabil factor de subiectivitate, ramane faptul, argumentabil oricand, ca Uniunea Teatrala din Romania se autofinanteaza in cea mai mare parte (timbrul teatral, din pricina pretului scazut al biletelor, inseamna sub 20% din veniturile Uniter, si nu pot fi utilizati pentru cheltuieli administrative) prin sponsorizari si proiecte, ca e cea mai vizibila si activa dintre organizatiile de creatori si ca - desi mai are de lucrat la anumite capitole, cum ar fi comunicarea - impactul sau asupra vietii culturale romanesti si a reflectarii ei in strainatate a fost si este extrem de important. Iar intre aceasta investitie in bunul mers cultural si locuintele sociale ale Bucurestiului nu exista nici o legatura (dar absolut nici una!). Pe cati dintre vitejii aparatori din Consiliul Municipal ai celor fara casa vi-i imaginati renuntand la o prima pentru un ipotetic fond destinat locuintelor sociale?