In urma cu o saptamana sau zece zile, un ofiter superior si bine inzestrat in domeniul intelegerii situatiei contemporane a tarii, nu stiu daca provenea din armata, din fosta Securitate sau din SRI, a socotit de cuviinta sa ne atraga atentia asupra faptului ca in nici o tara din lume nu se intampla ceea ce se intampla la noi: maltratarea incontinenta a serviciilor secrete si asta chiar in momentul cand structura si efectivele acestora s-au limpezit si s-au curatat cat de cat. Dar ziaristul in compania caruia deschisese discutia nu stia decat una si buna si l-a intrebat scurt si tendentios: dumneata ai facut politie politica inainte de decembrie 1989? Exact mentalitatea sub semnul careia actioneaza un nefericit Marius Oprea, faimosul nostru vanator de fosti informatori si de fosti securisti. In loc sa filtreze prin propria sa constiinta ceea ce ii spunea ofiterul, ziaristul s-a apucat sa-l ia la intrebari, fara nici un fel de dovezi. Deci nu este cazul sa ne miram ca servicile secrete sunt tratate si astazi cum sunt tratati infractorii, la diverse televiziuni si in presa scrisa, precum si in diverse emisiuni difuzate prin radio. E vorba aici de o obstinatie de o factura pur maladiva care ne va costa foarte scump intr-un viitor apropiat. Frumoasa meserie si-a mai ales acest Marius Oprea!
Se afirma din ce in ce mai frecvent ca presedintele ar folosi serviciile secrete, dar nu se produce nici o proba palpabila in sustinerea unor asemenea situatii, exceptand ascultarea unor convorbiri telefonice ale lui Dinu Patriciu, prietenul premierului. Pai ce ar fi vrut Calin Popescu Tariceanu? Ca serviciile sa doarma in cizme si sa nu actioneze in nici un fel, ca sa poata dormi linistit si Dinu Patriciu? Oricum, chestiunea ne apare destul de neverosimila. Serviciile stiu prea bine ca politicenii se duc si ele raman si nu sunt dispuse sa se compromita mizand inconstiente pe o singura carte.
Se mai acrediteaza ideea ca serviciile s-ar opune proiectelor liberale privind viitorul lor.
Nici asta nu ni se pare prea verosimil. Cand si unde sa se opuna cand discutiile nu se poarta cu ele, ci pe deasupra capului lor? Si o fi bine sau o fi rau ca nu le consulta nimeni? Noi credem ca nu e bine, nu e bine deloc, pentru ca un ofiter de informatii serios stie mai multe despre propria sa meserie decat stiu, laolalta, toti cei ce inunda emisiunile de televiziune cu fel de fel de idei. Unele mai nastrusnice decat altele. Asa fiind etalate ca la taraba dedesubturi care se cuvenea sa ramana numai la dispozitia celor indreptatiti. Si tot asa s-a intamplat sa apara in presa occidentala, cum s-a intamplat destul de recent in New Yok Times si Washington Post, articole alarmiste despre teribila lupta care se duce in Romania intre societatea civila si pretentiile serviciilor secrete la o hegemonie desavarsita. Care lupta si care pretentii? Si cine le-a exprimat? Ar fi interesant de stiut cine ii intoxica pe corespondentii de presa straini cu asemenea bazaconii.
Pe temeiul nepredarii la timp a arhivelor, SRI nu mai poate fi agatat. Insa, in loc sa purceada la cercetarea atenta a ceea ce au primit, cei de la CNSAS pretind sa li se dea mura in gura si cand nu se gaseste ceva, tot serviciile sunt vinovate, bineinteles. Nepotrivirea unor scheme prestabilite cu realitatile din arhive, la randul ei, devine pretext de discutii interminabile. In sfarsit, daca e sa judecam in totalitate proiectele de reforma avansate de liberali, un singur lucru ni se pare binevenit: renuntarea de catre servicii la afaceri si alte activitati de acelasi gen. Pentru ca pe calea aceasta s-a ajuns la debandada din Directia de Informatii Externe a fostei Securitati, culminand cu dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa. Acesta preferand sa fuga din tara pentru ca il astepta puscaria, pentru escrocheriile in care era implicat, si nu datorita faptului ca ar fi realizat peste noapte natura antiumana a regimului comunist. Atunci, in anii ’70, serviciul de spionaj ajunsese sa se ocupe numai de diverse tranzactii economice derulate pe dupa mana, mai toti generalii din conducerea lui erau compromisi si nu mai urma decat disolutia Directiei de Informatii Externe, ceea ce a si survenit. Pe ruinele DIE fiind edificate alte structuri, ceva mai curate din punct de vedere moral.
Ultimul asalt impotriva serviciilor secrete ale tarii a fost dezlantuit chiar de politiceni si a reusit sa impinga sub tirul lui si Serviciul de Informatii Externe, oarecum menajat pana astazi. Atacul se afla in plina desfasurare, asa ca ar trebui sa avem posibilitatea sa-i apreciem si dinamica, si obiectivele. Totul inceput prin acuza ca Serviciul de Informatii Externe, la indicatiile presedintelui tarii, ar fi trimis in Irak doi ofiteri sub acoperire, nu prea se stie in ce scop. Initial a fost vorba de o simpla banuiala, de o ipoteza de lucru, ca sa zicem asa, insa, treptat, cu cat mai multi politicieni au intrat in aceasta joaca periculoasa, chestiunea a ajuns sa fie tratata in presa de zi cu zi ca o cvasi-certitudine. Asa sa fi fost, si politicianul roman ar fi trebuit sa gandeasca de doua ori inainte de a deschide gura. Pentru ca, iata, zarva din tara ne pune in bete si cu americanii, si cu alti aliati. Dar toti au actionat ca si cum ar fi cazut intr-o transa si ponoasele vor fi trase de Serviciul de Informatii Externe, acum si in viitor.