O neasteptata, splendida Biografie a lui Constantin Brancusi scoate, la Editura Artemis, Alexandru Buican. Marturisesc ca nu stiam nimic despre autor; aflu de pe coperta a patra a masivului volum ca Domnia-Sa "a publicat piese de teatru, eseuri si articole, iar din luna februarie a anului 2000, traind la New-York si frecventand faimoasa institutie de cultura care este NEW-YORK PUBLIC LIBRARY, s-a dedicat investigarii multor mii de pagini de memorialistica" privitoare la sculptorul roman. Surpriza - benefica - este cu atat mai mare cu cat lucrarea nu apartine unuia din "brancusologii" mai mult sau mai putin consacrati, ci unuia aproape necunoscut in spatiul unor astfel de intreprinderi. (Dar - pastrand, desigur, proportiile - nici G. Calinescu, la vremea redactarii "Vietii lui Mihai Eminescu", nu facea figura unui "specialist" in avatarurile existentiale si estetice ale creatorului "Odei in metru antic").
Prima impresie dupa lectura Biografiei este de exhaustivitate. Pare ca nimic nu scapa biografului in privinta subiectului sau: de la nasterea si copilaria in Hobita si pana la moartea sa din iarna lui 1957, la Paris, Brancusi e insotit pas cu pas, cu un impresionant bagaj documentar, de Alexandru Buican (numai "Notele" - 998! - si "Bibliografia" insumeaza la finalul cartii 50 de pagini). Structurate cronologic, capitolele urmaresc cu acribie toate fazele evolutiei artistice brancusiene (etapa bucuresteana, cea petrecuta in atelierul lui Rodin, "drumul cel lung" al consacrarii pariziene si cel, mai scurt, al faimei americane), toate aventurile sentimentale, toate prieteniile cu celebritatile epocii, generozitatile si idiosincraziile proprii unui geniu, epopeea realizarii ansamblului de la Tirgu-Jiu etc., totul intr-un stil a carui sobrietate nu impiedeca o lectura alerta, proprie "best-seller"-urilor. Mai mult, autorul nu ezita sa riste, in mici eseuri risipite ici-colo, judecati socio-culturale asupra fizionomiei taranului ori intectualului roman de la inceputul secolului XX, avand insa mereu grija sa le aduca in matca temei sale. Scurt spus, o carte pe care, incepand-o, n-o mai poti lasa din mana.