Dictaturile sau regimurile totalitare reprezinta "paradisul" lor. (In Romania comunista totalitara, rolul si influenta intelectualilor critici au fost minimale). In ciuda garantarii si consolidarii drepturilor universale si libertatilor individuale ale omului, care par a favoriza activitatea intelectualilor critici, - libertatea constiintei, libertatea de exprimare, libertatea intrunirilor, dreptul la asociere, - in democratie rolul intelectualilor critici scade. Creste rolul maselor, al omului de rand, al organizatiilor de tot felul, mai ales al partidelor.
La noi, revolutia anticomunista din 1989 sau alternantele la putere au produs efecte vizibile asupra statutului intelectualilor critici. Perioada dominatiei hegemonice a FSN-PDSR, 1989-1996, a fost "epoca de aur" a intelectualilor critici autohtoni. Nu s-a analizat si explicat suficient rolul istoric al Aliantei Civice, liantul moral al Conventiei Democratice. Dupa venirea la putere a CDR si a lui Constantinescu, intelectualii critici au fost utili doar in momentele de criza majora - razboiul din Kosovo si mineriadele. Dupa revenirea la putere a PDSR-PSD si a lui Iliescu (tot cu ajutorul lor), rolul intelectualilor critici a crescut din nou. Sprijinul lor pentru Alianta DA si Basescu a contat in lupta politica si electorala (nu enorm, pentru ca Alianta DA nu a castigat alegerile parlamentare). Pe masura ce consolidarea democratica din tara noastra a primit consacrarea internationala (integrarea in NATO si UE), rolul intelectualilor critici a scazut, iar pilonii consolidarii sunt in tot mai mare masura institutiile. Nimeni nu poate contesta dreptul cetatenilor (inclusiv al intelectualilor) de a-si exprima public opozitia sau sustinerea anumitor cauze. Recentul "apel al (unor) intelectuali" care il sustin pe Traian Basescu a fost contestat, pe nedrept. Problema nu este dreptul de a sustine orice persoana politica din aceasta tara, ci neintelegerea faptului ca democratia autohtona si institutiile sale nu sunt in pericol. Tonul apocaliptic din recentul "apel" nu are legatura cu situatia politica reala, iar Basescu nu este "salvatorul" neamului in raport cu restul clasei politice si cu institutiile democratice.
Desi exista probleme mai ingrijoratoare decat starea democratiei - ma refer la raul moral si spiritual din societate - unii intelectuali critici apara cauze false. Basescu nu este garantul democratiei din Romania, iar sprijinul popular, sprijinul "majoritatii din sondaje" de care inca se mai bucura elimina necesitatea de a fi aparat de anumite minoritati. Din anumite puncte de vedere, Basescu este un antimodel etic. Dar sustinatorii sai fanatici inchid un ochi cand vine vorba de a-i vedea defectele si abuzurile. Actualul presedinte este liderul unui grup de interese influent, care se lupta pentru suprematie cu celelalte grupuri de interese. Democratia va avea de castigat nu prin eliminarea grupurilor de interese, ci prin proliferarea si intarirea lor, astfel incat nici un grup sa nu fie mai puternic decat celelalte. Constituirea unor intelectuali intr-un grup de presiune partizan este cea mai elocventa dovada a extinctiei functiei lor critice.