Daca ar fi sa ne luam dupa numarul institutiilor, intalnirilor, asociatiilor, conferintelor si reuniunilor care isi propun sa contribuie politic, economic si militar la securitatea internationala, ar trebui sa traim intr-o lume fara griji, macar din aceasta privinta. In realitate, securitatea internationala si a fiecarui stat in parte este evaluata cu mijloace precare, din punct de vedere intelectual, este masiv influentata de opinii, optiuni si ideologii politice, ramane mereu o ecuatie cu necunoscutele nerezolvate. Singurul lucru incurajator, pentru marele public, este formarea, din cind in cind, a unei opinii larg impartasite privind starea de securitate a lumii, ceea ce da o anumita coerenta dezbaterilor si actiunilor intreprinse de state, sugereaza o anume stabilitate, capabila sa genereze un sentiment de siguranta, la nivel individual. Ce ar mai putea spune o conferinta in plus, pe aceasta tema?
Cea de la München, desfasurata la sfirsitul saptaminii trecute, iese cu totul din tiparele obisnuite ale genului. Organizata de unul dintre oamenii de marca ai echipei Kohl, Horst Teltschik, ea si-a cistigat un statut aparte prin nivelul dezbaterilor si lipsa de prejudecati in alegerea temelor. Mai mult, sansa egala oferita punctelor de vedere contrare a transformat scena reuniunii de la Bayerischer Hof intr-un punct de atractie pentru liderii politici. Anul acesta, reuniunea a fost deschisa de Angela Merkle, dar printre participanti au putut fi „zariti" ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier, Presedintele Federatiei Ruse, Vladimir Putin, Ministrului apararii al SUA, Robert Gates precum si influentul senator american, John McCain.
Esenta demersului intreprins de participanti si contributori este de a pune un „diagnostic" asupra starii de securitate a lumii. Este ea mai buna anul acesta, fata de anul trecut? Raspunsul conturat pare unul negativ. Irakul, in loc sa se indrepte spre normalizare, se prabuseste din ce in ce mai putin controlat spre razboi civil; Afganistanul ameninta sa repete suparator istoria, transformindu-se de data aceasta pentru fortele NATO, intr-un cimp de confruntare pe termen lung; in Orientul Mijlociu notiunea pacii aproape ca si-a pierdut sensul; Rusia se pozitioneaza tot mai „ciudat" din perspectiva fortei sale energetice, dezvoltand un sistem de concertare a marilor producatori mondiali de gaze naturale, punind pe roate un sistem de cooperare economica in Asia, din care Statele Unite sunt excluse si unde Rusia isi da mina cu Iranul si China. Pe fundal, citeva state incearca sa se rupa din plutonul neposesorilor de arme nucleare, pentru a ajunge din urma caravana posesorilor de drept. Vestile nu sunt deloc bune, iar crizele, cind nu cresc in intensitate, se inmultesc. Ce este de facut? Conferinta de la Munchen nu are un raspuns clar, dar repune fata in fata abordarile europene si cele americane privind gestiunea conflictelor. Pe de o parte, incercarea de fructificare politica a uriasului potential militar si tehnologic, pe de alta parte, incercarea de acoperire a decalajului fata de SUA prin imbinarea componentelor de putere militara si sprijin pentru dezvoltare.
Incotro curg, deci, evenimentele? „Doctorii" chemati la capataiul suferindului au pareri impartite. Rusia, prin vocea lui Putin, a sustinut aria „America, America". In traducere libera, de vina pentru inrautatirea starii de securitate internationala sunt Statele Unite care, in contrast flagrant cu „pozitia inteleapta a Rusiei", incearca sa-si foloseasca avantajele de putere, oriunde se isca o criza internationala. Mai mult, Statele Unite imping Alianta Nato spre dezvoltarea capacitatilor sale, mai ales cele din apropierea teritoriului Rusiei, prin amplasarea de noi baze si dispozitive „ofensive". Vazuta din America, scena lumii pare, dimpotriva, umbrita mai mult de amenintarile create de Rusia. De data aceasta nu cu tancurile si nici cu armele nuclare, ci cu „arma energetica". Senatorul McCain nu s-a sfiit sa vorbeasca de influnta de tip imperialist pe care Rusia o exercita asupra tarilor din vecinatatea sa, folosind dependenta energetica a acestora.
Evident, toti au dreptate!
Spectacolul a fost furat, insa, tot de Vladimir Putin cu o remarca speciala, plasata la finalul causticei sale evaluari privind contributia americana la insecuritatea internationala. In ciuda tuturor acestor diferente de abordare si viziune privind securitatea lumii, America si Rusia nu vor fi niciodata inamici, a anuntat Putin cu toata seriozitatea de care este capabil. Aviz celor care ar incerca sa brodeze politici de circumstanta, pe marginea unei posibile reinvieri a Razboiului Rece! Continuarea a fost inca si mai surprinzatoare. Referindu-se direct la Presedintele Bush, Putin a folosit exact fraza cu care Doamna Theatcher il prezenta cindva lumii pe Gorbaciov: "He is a reliable man, we can do bussiness together!"-"Este o persoana de incredere, putem face afaceri impreuna!" Ironia cuprinsa in aceasta mica sceneta trebuie sa-i fi dat fiori reci pe sira spinarii lui Robert Gates, nu in calitate de responsabil al apararii, ci de fost director al CIA. Cind pronunta aceste cuvinte, despre invitatul sau, Margaret Theatcher stia deja ca Gorbaciov a pierdut partida – Mitrohin si Gordiaev pusesera din greu umarul. Daca nu este doar un joc de-a oglinzile paralele, remarca lui Putin anunta reluarea initiativei de catre Rusia, pe frontul serviciilor de informatii, unde nimeni, niciodata, nu a pus capat niciunui razboi.