Miercuri veti intra in universul unui scriitor admirat si invidiat de personalitati ca Vargas Llosa, García Márquez sau Milan Kundera.

Carlos Fuentes e mai prieten cu García Márquez decit cu Vargas Llosa. Asta si pentru ca García Márquez si Vargas Llosa si-au aruncat o manusa pentru care s-au certat ani intregi, iar Fuentes s-a intimplat sa impartaseasca opiniile politice ale columbianului. Cu toate acestea, intr-un text scris pe vremea cind se frecventau, Llosa declara ca Fuentes

„si-a propus sa transforme in fictiune tot ceea ce se afla in prim-planul actualitatii culturale si sociale, adica sa construiasca un roman care sa fie, in acelasi timp, un manual de mitologie moderna". In acelasi text, Llosa marturisea ca avea un motiv destul de particular si personal pentru a-l invidia pe Fuentes: „Dintotdeauna l-am invidiat, nu numai pentru cartile sale minunate, ci si pentru succesul lui la femei. L-am cunoscut in Mexic, in 1962. Imi aduc aminte cum s-a urcat Carlos pe o masa ca sa danseze un dans mexican, inconjurat de un grup de fete care il priveau subjugate".

Scriitorul ceh Milan Kundera, care i-a si invitat la Praga de citeva ori, in anii saizeci, pe Fuentes si pe García Márquez, spunea despre mexican: „Fuentes a reusit sa prinda acea esenta concentrata a Mexicului intr-o literatura-vis care impleteste diferite epoci istorice pentru a crea un fel de metaistorie poetica si onirica, un lucru fara precedent in literatura".

Argentinianul Julio Cortázar, pe care Carlos Fuentes l-a admirat si indragit, ii scria scriitorului mexican, dupa ce-i citise al doilea roman: „Cartile noastre ne scriu pe noi, ne imping inainte sau inapoi. A ta, prietene, ti-a dat un asemenea impuls incit de abia astept

s-o citesc pe urmatoarea. Despre Mexic, mi-a ramas o senzatie teribila, neagra, densa si parfumata".

Printre lucrurile pe care García Márquez le-a admirat intotdeauna la prietenul sau, Carlos Fuentes, se afla dorinta acestuia de a sprijini tinerii scriitori: „L-am vazut luptindu-se cu editorii pentru a publica volumul unui tinar care se tot plimba de ani intregi cu un manuscris sub brat, asa cum am fost noi toti, la un moment dat". Despre lumea aproape onirica a lui Fuentes, García Márquez spunea ca avea impresia ca Fuentes „viseaza la o planeta ideala, locuita doar de scriitori. Eu am incercat sa-i domolesc entuziasmul, spunindu-i ca acest loc deja exista: este iadul, dar el nu accepta gluma asta, caci increderea lui in destinul mesianic al literaturii nu cunoaste limite".

Citeste mai mult: