Dupa scurgerea a doua secole, literatii romani ar avea sansa redescoperirii unei teme predilecte pe la 1800: poezia ruinelor. ,,O, ziduri intristate! O, monument slavit!/ In ce marime-nalta si voi ati stralucit/pe cind un soare dulce si mult mai fericit/Isi revarsa lumina pe-acest pamant robit’’ – se tanguia Carlova. Calinescu observa ca ,,fiece poet din preajma lui 1800 isi are ruina sa", in care vede ,,de cuvinte si idei izvor.’’ Ca procedeu general, ingrosandu-se tezist-romantic contrastul intre micimea contemporaneitatii si magnificenta vremurilor trecute, evocata prin marturia depusa de ,,ale turnurilor umbre’’. Moda ,,ruinurilor’’ a raposat de mult; la mijlocul veacului trecut se putea vorbi chiar de opusul ei, doar se canta monocord, entuziast si calp, zidirea, santierul, constructia noua, barajul, Bumbesti-Livezenii, compresorul proptit cu piciorul s.a.m.d. Daca onor scriitorul roman ar catadixi sa mai si coboare din turnul de hartie al galcevilor eterne, ar putea constata ca, in anno domini 2007, avem belsug de ,,ruinuri’’. Cantareti, ioc! S-a inceput cu demolarile in lumea satului, unde au fost puse cu grabire la pamant acareturile CAP-urilor, gest salutat entuziast de o gazetarita care, sunt sigur, habar n-are nici acum cate tate are vaca, dar se pricepea, atunci, in 1990, sa vada in daramarea grajdurilor o salutara eradicare a ,,simbolurilor comunismului’’! De parca bietul chirpici rural era purtator de ideologie! A urmat industria, dupa ce s-a constatat, de asemenea gazetareste, ca tot ceea ce functioneaza cu folos pe aiurea, n-are cum vietui si pe damnatul plai romanesc... Am fost, zilele trecute, la Ostra, in muntii Sucevei. Straniu peisaj lunar, senzatie de pustietate morbida, asemanatoare cu aceea lasata de filmele americane turnate in orase abandonate dupa construirea autostrazii ocolitoare. Nu departe de Ostra, la Molid, fabrica de mucava construita in 1926 arata ceva mai curatel: in halele pustii n-a mai ramas un surubel de samanta – noii proprietari au vandut totul la fier vechi. Candva, fabrica a fost hranita cu volumele aduse din toate bibliotecile tarii epurate; o tocat cu egala osardie si ,,Mein Kampf" in anii ’50, si ,,Capitalul" in anii ’90... A topit si cartile unor Blaga, Goga, Eminescu, Maiorescu, Stere, cand s-a scos din biblioteci ,,otrava" burgheza, dar si tot soiul de ,,Omagii’’, plus tone de afise cu chipul lui ,,ceasca’’ regulamentar – cu ambele urechi la vedere. As indrazni sa propun asezarea unei placi memoriale pe ruinele fostei topitorii de ,,maculatura’’, cu un text care sa aminteasca celor ce or sa vina dupa noi ca, acolo, au fost ucise si s-au preschimbat in mucava carti fundamentale pentru cultura romana. Unica sansa pentru ,,ruinurile’’ din noul val sa revina cat de cat in atentia contemporanilor. Pana atunci, cinematografia, oricum interesata de derizoriu si penibil, n-ar trebui sa rateze sansa turnarii filmelor cu stafii si cu New Dracula in decorul sinistru de la Ostra, Molid (si nu numai)...