Apelul intelectualilor

Dle Plesu, trebuie sa recunoasteti, e greu de contestat faptul ca, de cum a venit la putere, Basescu a facut din Patriciu si Tariceanu inamicii publici nr. 1. Si toata desfasurarea asta de forte, doar pentru a se razbuna pe Patriciu, care in campania electorala nu a crezut ca Basescu este capabil a se ridica la inaltimea demnitatii de presedinte (si, comedie mare, prin comportamentul sau Basescu a confirmat suspiciunea patriciana). Si doar pentru a-l inlocui pe Tariceanu cu Stolojan, cel care i-a cedat lui Basescu jucaria prezidentiala. Sa nu ne mai ascundem dupa ciresi, dle Plesu, la razbunare si la obsesia de a face continuu demonstratii de forta se reduc toate scandalurile provocate de Basescu. Motiv pentru care scrisoarea dragilor nostri intelectuali nu doar intretine o tensiune, intretine si iluzia unui presedinte „pentru alte coordonate istorice"!!!! (nu au rosit intelectualii nostri cind au apelat la gretosul asta limbaj de lemn?!). Ce sa mai zic de increderea INTELECTUALILOR in „instinctul politic al electoratului roman"?! Intreb doar: este vorba de acelasi instinct care a impins frumosul electorat roman sa-l voteze de doua ori pe autorul mineriadelor?! Dl Liiceanu vorbea la tv de „colosul de legitimitate" de care beneficiaza presedintele Basescu prin votul poporului, un colos care ar trebui sa ne reduca la tacere si sa ne loveasca in coloana vertebrala. Pai si Iliescu a beneficiat de un colos de legitimitate si ati vazut ce frumoase mineriade s-au facut in numele ei! Si, cu toate astea, sanatosul instinct politic al poporului nu a functionat, chiar si in anul de gratie 2000, poporul i-a mai daruit lui Iliescu un colos de legitimitate. Asa ca ii rog frumos pe distinsii nostri intelectuali sa nu imi inchida gura cu nenorocitul colos de legitimitate al presedintelui Basescu si sa nu ma someze sa am incredere in instinctul politic al electoratului roman! Imi permit sa le amintesc ca marii oameni de stat nu au beneficiat de un colos de legitimitate si nu se scaldau in electorale bai de multime. In schimb, conducatorii astia autentici SI-AU CUCERIT legitimitatea prin responsabilitatea si inteligenta de care au dat dovada in toate gesturile politice pe care le-au facut. Responsabilitate si inteligenta pe care nu le regasesc in gesturile presedintelui Basescu, motiv pentru care am tot dreptul sa-i pun sub semnul intrebarii colosul de legitimitate, chiar daca o sa ne serveasca si o sa ne prosteasca cu bai zilnice de multime, de dimineata pina seara. Altfel, va asigur de toata consideratia mea, dle Plesu!

Kafka

Icoanele in scoli

O pozitie inteligenta mi-a parut a poporului francez, care a considerat SCOALA SI BISERICA RUPTE UNA DE ALTA! Trecind peste retete de gindire si peste fundamentalismul nostru ortodox, ar trebui sa facem acelasi lucru! De ce nu am pune in scoli si steaua lui David? Sau bustul lui Buda! Insa in contextul marilor nenorociri care vin din confruntarea cu Islamul, cred ca din partea noastra ar FI UN ACT DE INTELEPCIUNE SA SEPARAM BISERICA DE SCOALA! Intr-un sat baptist, cu o scoala la care intr-o clasa e un singur ortodox, care este ora de religie majoritara care trebuie facuta? HA? CE ZIC BRAVII ORTODOCSI? Reactiile emotionale violente imi par la fel ca sedintele de UTC din ’50 in care erau infierati mosierii!! Ce ar zice infierbintatii luptatori crestini daca biserica ar cere un impozit pe salariu de 5% pentru ea? Cred ca in democratie avem dreptul sa fim intelepti pe propria cheltuiala!!!

e_lieb

Eu, personal, am cunoscut doua societati diferite, iar acum dezbaterea din jurul icoanelor in scoli imi pare pe undeva amuzanta. Si va spun si de ce. Am studiat acum doi ani in Spania, exact in perioada cind in aceasta tara se dezbatea daca religia trebuie sau nu sa fie obligatorie in programa scolara. Am descoperit cu acest prilej ca in Spania, fata de Romania, lucrurile sint exact pe dos. La ei, intelectualii progresisti sint atei convinsi, iar reactionarii sint religiosi. Astfel, daca ar fi sa ne imaginam un intelectual desarvirsit in Spania, un la creme de la creme al gindirii contemporane, un Patapievici in varianta spaniola, cu siguranta acesta e un ateu convins.

Explicatia paradoxului e dpdv istoric simpla si rezida in traumele diferite pe care fiecare din cele doua tari le-a trait: In Spania, in timpul dictaturii de dreapta a lui Franco, religia era omniprezenta si impusa cu forta in toate sectoarele vietii cotidiene. In scoli, orele incepeau cu rugaciuni, casatoria trebuia sa fie religioasa pentru a fi recunoscuta, cenzura de la orice nivel facea apel la preceptele religioase. Cei care luptau impotriva acestui sistem, disidentii, si-au insusit si ateismul ca semn distinctiv, iar o data cu recapatarea libertatii in ’75, ateismul lor a devenit cu atit mai inflacarat si mai fatis exprimat. La noi, experienta a fost la extrema cealalta - regimul comunist a interzis oficial religia, i-a persecutat pe credinciosi, a instaurat o cenzura absoluta fata de orice ar fi putut aminti de credinta (in anii ’70, o mare victorie a lui Nichita Stanescu a fost sa treaca de cenzura cuvintul „inger"), a darimat biserici, a desfiintat manastiri etc. Atit intelectualii lor, cit si ai nostri se cred liberi in gindiri si pastratori ai adevarului absolut, dar in fapt sint, bietii de ei, simple produse ale istoriei si societatii in care s-au nascut.

Duorina