Virtutile si democratia

Articularea unei teologii sociale ortodoxe presupune, printre altele, alaturi de recitirea propriei Traditii in cheie comunitara, si constientizarea experientei altor Biserici si confesiuni. Este un exercitiu de alteritate care se consuma in spirit critic, adica nu mimetic, deschis la sugestii care se pot dovedi utile in contextul nostru actual. Este motivul pentru care ne propunem sa prezentam publicului larg de la noi cateva texte teologice de factura sociala provenite din mediile catolice si protestante europene.

La finele lui 2006, Biserica Evanghelica din Germania si Conferinta Germana a Episcopilor (catolici) au dat publicitatii un document comun cu titlul "Democratia are nevoie de virtuti"1. Scopul textului este explicarea si argumentarea pozitiei celor doua mari confesiuni germane fata de viitorul structurilor comunitare democratice. Documentul se inscrie in seria mai larga a pozitiilor comune pe teme sociale. Astfel, pentru a da doar un exemplu, in 1997 a fost publicata declaratia "Pentru un viitor in solidaritate si dreptate"2. Aparuta doar cu cateva luni inaintea alegerilor generale care vor marca sfarsitul unei epoci politice, analiza prezentata de Biserici in urma cu un deceniu era un serios semnal de alarma in fata schimbarilor radicale din societatea germana, preludiu la transformarile actuale datorate sau atribuite globalizarii. Modul acesta de analiza si actiune eclesiala va face scoala. In 2003, Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Austria (din care fac parte si comunitatile ortodoxe) publica un "Cuvant social"3 cu un deosebit impact in mediile politice. Trebuie remarcata eficienta practica a acestei metode de dialog intern a Bisericilor si confesiunilor ca premiza a dialogului extern cu responsabilii politici sau economici. In fapt, ea poate asigura coerenta si credibilitatea vocii critice si profetice a crestinismului in lumea de azi.

Prezentat opiniei publice de catre Episcopul Wolfgang Huber si Cardinalul Karl Lehmann, documentul din noiembrie 2006 pleaca de la o constatare surprinzatoare mai ales pentru un cititor din spatiul est-european: "Structurile noastre comunitare democratice stau in fata unor sarcini care nu pot fi onorate prin rutina politica. Viziunea potrivit careia toate interesele particulare se pot armoniza intre ele spre binele comun prin simplul fapt de a le lasa pe seama mainii invizibile a pietii/economiei sau pe cea vizibila a statului este zdruncinata." Altfel spus, nu putem sa mai cultivam ideea unei societati care isi inventeaza prin mecanisme economice si decizii politice antidotul necesar in momente de boala sau criza. Democratia risca sa fie redusa la institutiile pe care le-a creat si sa nu mai fie promovata de catre cei care, in cele din urma, ii dau fundamentul legitimitatii: cetatenii. Riscul unei democratii non-participative este dublat de cel al unei societati a egoistilor. Or, in lipsa unui numitor comun, orice institutie, oricat de bine organizata, si orice societate, oricat de prospera, nu pot dainui si cu atat mai putin face fata provocarilor de anvergura precum cele ale inceputului de secol XXI.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe