Muzica! Muzica!

Toata criza, brambureala, circul - sau cum s-o mai fi numind deranjul politico-institutional la care am asistat pana acum - tine de faza premergatoare conflictului. De zanganitul scuturilor. Abia acum incepe razboiul. Merita analizate, asadar, sansele celor care au scos sabia.
Trebuie evidentiat, in primul rand, contextul in care propunerea de modificare a regulilor referendumului - astfel incat presedintele tarii sa poata fi dat jos mai usor decat prevede legea - a trecut de Camera. Legislatorii vin dintr-o vacanta in care dansul biletelelor, urmat de intentia declarata a Opozitiei de a-l suspenda pe presedinte, le-ar fi putut zgandari subiectivismul. Poate asa se explica majoritatea care, pornita de scandal, s-a pronuntat, in Parlament, inca din a doua zi de lucru, pentru introducerea unor reguli noi, fara a reflecta prea mult la sansele respectivelor propuneri de a ajunge text de lege.
Contestata de minoritatea amintita, modificarea cu pricina va ajunge la Curtea Constitutionala. Instanta care, avand in vedere precedentele decizii emise, daca nu va incadra propunerea in segmentul initiativelor neconforme cu Legea fundamentala va mentiona, cel putin, ca legea dispune numai pentru viitor. Principiul simetriei, invocat in cazul alegerii/demiterii oricarui "reprezentant al poporului", poate fi admis. Dar regulile nu pot fi schimbate in timpul jocului. Altfel, cu prilejul revizuirii Constitutiei in 2003 si extinderea mandatului prezidential la cinci ani, Ion Iliescu ar fi putut pretinde bine-mersi sa mai stea la Cotroceni pana s-ar fi implinit cincinalul. Iliescu ar fi croit, astfel, Guvernul. In 2004. Ganditi-va!
Inspirat, premierul Tariceanu dezbraca, in cazul dat, capodul de presedinte al liberalilor si, luand pe umeri haina grea a guvernantului, mentioneaza ca votul din Parlament al PNL privind modificarea Legii referendumului nu il vizeaza pe actualul sef de stat, schimbarea urmand sa se refere la urmatorul mandat al unui presedinte. Necesara precizare nu anuleaza, insa, semnatura pusa, de acelasi Tariceanu, la coada avizului negativ acordat de Guvern buclucasei initiative pesediste de a simplifica demiterea sefului statului. Atunci, Tariceanu considera ca trebuie facuta o diferenta intre simpla consultare a populatiei pe probleme de interes national si un referendum pentru demiterea sefului statului.
Esafodul cladit acum pentru presedinte de actuala majoritate parlamentara se dovedeste a fi subred. Executia (demiterea) nu va avea loc. Chiar si arestarea (suspendarea) ramane sub semnul intrebarii in situatia in care, mai nou, PC si PRM - aliati conjuncturali ai PSD - conditioneaza si problematizeaza adeziunea la radicalul demers.
Inainte de a ajunge la capatul drumului infundat pe care au purces, parlamentarii si partidele pe care le reprezinta ar putea sa se inscrie, poate cu mai mult succes, tot pe o varianta radicala: revizuirea Constitutiei in sensul delimitarii clare a atributiilor puterilor in stat, in special a celei Executive, acum bicefala, agresiva, nesanatoasa, ambiugua, jenanta, vulgara. Altfel, vorba lui Pristanda, totul ramane "Curat constitutional. Muzica! Muzica!".

---

Despre autor: