Clasa politica din Romania s-a specializat in pseudoreforma.

Un prim-ministru care introduce o taxa oneroasa, in cirdasie cu importatorii de masini. Un presedinte lasat de Parlament fara nici o putere reala. Vulpi morocanoase angajate pe post de politisti de frontiera. Magazine de parfumuri frantuzesti in care intri calcind prin baltoace de noroi. O paparuda blonda care face jocuri politice la televiziune. Crestere economica exceptionala in 2006 si oameni jerpeliti pe strada. In restaurantele din Centru, chelneri lenesi in camasi populare, sarmale si vinuri moldovenesti. Credeati ca vorbesc despre Romania, nu-i asa? Ei bine, ma refeream la Ucraina. Dar asemanarea e frapanta, asa cum am constatat zilele trecute. Daca te lovesti cu palma in frunte si te trezesti a doua zi la Kiev, doar literele chirilice de pe pereti ti-ar da de inteles din primul moment ca ai parasit capitala de pe Dimbovita. Totul pare tras la indigo, acolo si aici. Chioscuri din tabla care vind guma de mestecat si sucuri la sticle din plastic. Blocuri din beton prefabricat si militieni cu cascheta. Lucescu antrenor.

Asemanarea aceasta ridica o problema de principiu. Noua, in Romania, ni se spune, de circa 15 ani incoace, ca se face ceva numit „reforma". Sau „tranzitie". Recent, se numea „aderare", acum aud ca ii spune „integrare". Indiferent cum o desemnam, scopul sau era sa ne apropie de standardele europene. Rezultatul? Dincolo de discursurile sforaitoare, de artificii si de fluturasi electorali, noi avem o guvernare, o economie si o societate similare cu acelea ale unei republici sovietice.

Ni se tot spune, in ultima vreme, ca apartinem „familiei europene". Dar eu vad ca apartinem mai curind spatiului postsovietic, cu aceiasi oligarhi, cu acelasi gen de scandaluri, cu acelasi gen de emigratie si cu aceiasi mitocani care asculta muzica ruseasca de puscarie (echivalentul estic al „manelelor"). Daca mergi la Vilnius sau la Praga, iti dai seama ca esti in Europa, aproape la fel ca la Verona sau la Glasgow. E suficient insa sa ajungi pe aeroport si sa-i observi pe muncitori jucind table in fata pasagerilor (Otopeni, luni seara) sau personalul de securitate care nu stie engleza (Borispol, luni la prinz), ca sa intelegi care sint afinitatile noastre profunde.

E limpede ca sintem trasi pe sfoara. Ideea ca Romania sa se apropie de stilul de viata si de guvernare din (sa spunem) Spania nu este rea. Pentru a ajunge insa acolo trebuie sa avem politicieni si lideri de opinie cu un plan clar si cu vointa reala de schimbare. Ii avem? Uitati-va la ce au obtinut, dupa ce au apucat ghidonul acestei natiuni, in urma cu 15 ani. Nu au reusit nici macar sa lase in urma o tara ca Ucraina, care a mers in virtutea inertiei, la rindul ei lipsita de politicieni responsabili si infestata de mafioti care umbla in BMW pe sosele gaurite. Macar acolo exista un dram de onestitate, pentru ca ei n-au pretins ca sint altceva decit ce au ajuns. In timp ce la noi circul continua.