Ticu Dumitrescu a prezentat o cronologie a evolutiei si implicatiilor deconspirarii Securitatii, amintind "de numeroasele reactii negative", odata cu lansarea a tot felul de "dezinformari si diversiuni", reluate si astazi de anumiti comentatori, analisti si oameni politici. "In clasa noastra politica exista o categorie de parlamentari si lideri ai unor partide politice, care ne demonstreaza prin tot ce fac si spun, divortul dintre morala si politica. Astfel se sustine din ce in ce mai insistent, ca sistemul opresiv comunist a aparat patria si interesele sale. Altii merg pana acolo incat simplifica unele lucruri, sustinand ca toti cetatenii care au avut un serviciu in Romania comunista au fost informatorii Securitatii", a punctat conferentiarul. El a aratat ca, desi Legea deconspirarii nu contine nici un element punitiv sau restrictiv, sunt oameni care sustin - in mod eronat - ca prin aceasta lege Ticu Dumitrescu ar urmari sa se razbune pentru ce-a indurat in anchetele si temnitele comuniste.
Blestemul si povara Romaniei postdecembriste
"Cel mai pervers mod de a vorbi despre deconspirarea Securitatii apartine tagmei celui pe care eu l-am numit <<blestemul si povara Romaniei postdecembriste>>. Cred ca l-ati recunoscut pe Ion Iliescu!
Ei folosesc, printre altele, diversiunea <<grijei fata de popor>>, intreband ce aduce bun aceasta deconspirare pentru milioanele de oameni saraci?
Altii, si mai rafinati si mai cinici, se fac ca nu sunt impotriva acestei deconspirari, dar ca trebuia votata acum 15 ani.
In fine, fara a epuiza lista acestor actiuni distructive, nu pot lasa deoparte pe cei care, spre a-si crea o tribuna de unde sa se poata face cunoscuti sau, de ce nu, slujind nu stiu ce interese oculte, cer deconspirari masive, diluand si abatand atentia de la tintele principale prevazute de lege. Ei trec sub tacere lupta societatii civile de dupa Decembrie 1989 si uita de Alianta Civica, AFDPR, LADO, Pro Democratia etc.
Si, ca intentiile lor sa fie si mai clare, ei acuza si condamna personalitati politice si intelectuale care s-au opus criptocomunismului", a subliniat conferentiarul. Ticu Dumitrescu i-a acuzat, de asemenea, pe acei "ipocriti si amnezici" care pretind ca ar fi redus deconspirarea numai la informatori, si ca ar apara ofiterii de securitate: "Mai sunt unii care se ridica iresponsabil impotriva tinerilor sub 17 ani, pe care acei ofiteri de securitate odiosi, i-au obligat sa semneze angajamente, la o varsta cand nu se poate vorbi de discernamant".
Pe primul loc: ofiterii de Securitate
Ticu Dumitrescu a tinut sa precizeze ca nu s-a rezumat niciodata, "asa cum o spun detractorii" sai, numai la informatorii Securitatii, aratand ca pe primul plan a pus intotdeauna pe cei care au fost, "la propriu, nu la figurat, calaii nostri, adica pe ofiterii de Securitate si pe cei din Justitia Militara". El a sustinut ca a fost obligat, ca presedinte al AFDPR si fost detinut politic, sa se preocupe si de categoria acelor detinuti politici deveniti informatorii Securitatii. In acest context intrau si cateva zeci de fosti detinuti politici, recrutati ca informatori, care, "in loc sa-si vada tacuti de viata si de treburile lor", vroiau si chiar ocupasera demnitati si functii publice si politice. "Era dorinta lor sau fusesera trimisi de cei care-i <<lucrasera>>? Aceasta-i intrebarea!", a subliniat conferentiarul. El a adaugat: "In acest sens, in afara experientei facuta pe propria-mi piele, in perioada 1945-1964, cand am fost fie fugar, fie detinut politic sau in D.O., iar dupa Decembrie '89, ca presedinte al AFDPR, m-am ocupat de aceasta problema, ascultand sute de explicatii si marturii, pentru ca, dupa 1999, sa pot studia mii de documente de arhiva. De aceea, astazi sunt mai mult decat altii in masura sa trag anumite concluzii".
O jumatate de milion de informatori
Conform lui Ticu Dumitrescu, din date si documente oficiale rezulta ca, in perioada 1948-1989, au fost recrutati de Securitate in Romania un numar de 486.000 de informatori. "Aceasta in afara celor care erau membri PCR, circa 100.000". Despre informatorii recrutati dintre persoanele cu antecedente politice reactionare "in numarul mai sus prezentat, adica reteaua informativa a Securitatii, sunt cuprinsi si cei 52.000 informatori proveniti dintre persoanele cu antecedente politice reactionare, adica cei care activasera in PNT, PNL, PSD si in Miscarea Legionara, precum si dintre fostii detinuti politici. Asa cum rezulta din statistica Securitatii, numarul acestora din urma fiind de 3753 informatori", a mentionat Ticu Dumitrescu. El a precizat ca, daca se pun la socoteala si "agentii informatori de celula", la care se adauga, dupa 1962, si acei "agenti de influenta" recrutati de serviciul de Securitate din inchisori, denumit dupa 1959 Serviciul "K" al Securitatii Statului - categorii pentru care nu exista o evidenta cifrica - numarul informatorilor fosti detinuti politici ar fi putut ajunge la aproximativ 4000 de persoane. "Daca raportam aceste date la cei circa 2.000.000 de oameni care au trecut prin inchisori si lagare de exterminare, ori au fost fisati ca persoane cu antecedente politice reactionare, rezulta un procent destul de mic, spulberand astfel insinuarile rau-voitoare ale unora", a spus conferentiarul.
Despre "normele de supravietuire"
"Sigur ca, in acest context, trebuie lamurite lucrurile privind acele norme nescrise de supravietuire, carora erau nevoiti sa le faca fata detinutii politici din temnitele comuniste, pentru ca au existat aceste norme. Dupa cum au existat si aici limite care au tinut de rezistenta si demnitatea fiecaruia. Or, imensa majoritate a detinutilor politici a refuzat sa devina informatori, indiferent de consecinte", a subliniat presedintele AFDPR. Ticu Dumitrescu a aratat ca a analizat si activitatea informatorilor recrutati dupa eliberare, dintre fostii detinuti politici, mentionand ca au existat si aici "norme de supravietuire, chiar daca incomparabil mai usoare fata de cele din timpul detentiei". "Analizand datele a 700 de cazuri fisate de mine, rezulta clar ca 90% dintre acesti informatori au fost recrutati prin santaj sau intr-un moment de slabiciune. Insa, dupa un anumit timp, unii dintre acestia au avut curajul sa le spuna securistilor ca refuza sa mai colaboreze si acesta nu era un lucru usor. Cei mai multi, asa cum reiese si din documente, n-au mai venit la intalniri, ori s-au deconspirat intentionat sau scriau in notele lor informative, din ce in ce mai rare si mai scurte, lucruri banale, obligandu-i pe securisti sa-i abandoneze si chiar sa-i puna sub atenta urmarire", a explicat conferentiarul.
Rusinea fostilor detinuti politici
Ticu Dumitrescu a admis ca exista si cativa detinuti politici care nu fac cinste categoriei: "Exista, din pacate, un procent de circa 8% dintre acesti fosti detinuti politici, adica cei 3753, care au fost recrutati usor, sau chiar pe baza de voluntariat, ca agenti informatori. Ei s-au dovedit atat de atasati de Securitate si atat de prolifici, incat au actionat pe bani ori alte foloase sau din sentimente <<patriotice>>, timp de 10 pana la 35 ani, fiind mai buni si mai eficienti decat ofiterii de Securitate. Pe unii dintre ei i-am identificat. Ei reprezinta rusinea noastra, a fostilor detinuti politici!". In context, presedintele AFDPR a subliniat ca aceste nefericite cazuri nu sunt reprezentative pentru intreg: "Din aceasta lume, inclusiv a celor care au supravietuit inchisorilor si lagarelor de exterminare comunista, s-au desprins noile valori intelectuale si reperele morale ale societatii postdecembriste, angajate in edificarea valorilor democratiei si ale statului de drept".
Daca...
Referindu-se la arhivele Securitatii, Ticu Dumitrescu a mentionat: "E un lucru totusi important faptul ca Arhivele care au tinut de Securitate, mai exact ceea ce a ramas din ele, ca si cel de la Justitia Militara, se vor afla aici, la CNSAS. Mai mult nu s-a putut! Sunt convins ca daca presedintele Constantinescu ar fi procedat, in 1997, asa cum a procedat, in 2005, si presedintele actual, altfel ar fi aratat deconspirarea Securitatii si clasa noastra politica. Pentru ca nu s-ar fi reusit sa se selecteze fila cu fila intreaga arhiva".
Despre dosarele dosite
Referindu-se la dosarele retinute de SRI, vorbitorul a spus: "Ar putea fi, nu 250.000 sau 75.000, ci numai 1000, dar daca ele ar reprezenta dosarele grele, care privesc clasa noastra politica, ar putea duce la compromiterea ideii deconspirarii Securitatii".
Puterea face ce poate
In calitate de membru CNSAS, Ticu a tinut sa precizeze ca in fata CNSAS stau acum 2 milioane de dosare, "o arhiva imensa, pe care va trebui mai intai sa o reorganizam, sa o studiem, sa o trecem pe cartoteca manuala, pentru ca, in final, datele respective sa fie transpuse pe calculatorul electronic. Si asta avand la dispozitie un personal de 10 ori mai mic decat cel necesar si o logistica la aceeasi parametri. Or, in situatia in care Legea 187/1999 nu va fi cel putin amendata asa cum a propus Guvernul Romaniei, iar in CNSAS, personalul, sediul si logistica raman aceleasi, ne vor trebui cel putin 3-4 ani pentru organizarea arhivei". Pe de alta parte, Ticu Dumitrescu a recunoscut meritele presedintelui Basescu privind predarea dosarelor Securitatii si condamnarea comunismului ca ilegitim si criminal, dar si ale premierului Tariceanu "care s-a preocupat in mod real de problemele CNSAS si a dovedit sprijinul deschis pentru deconspirarea Securitatii. Si grija pentru soarta fostilor detinuti politici, ca si continuarea lucrarilor Monumentului National al Luptei impotriva Comunismului.
Orizont de asteptare
"Stiu ca a existat si mai exista in mod real un orizont de asteptare foarte mare bazat pe CNSAS si nu in ultimul rand pe prezenta mea acolo, cum si o continua presiune pentru aflarea adevarului, atat din partea opiniei publice, a acelor ziaristi de buna credinta, ca si a unor partide politice.
Sunt constient - asa cum am mai spus - ca atata vreme cat Legea 187/1999 ramane nemodificata in partile esentiale, cum ar fi sintagmele <<siguranta nationala>> si <<politie politica>>, ca si publicarea listei integrale a ofiterilor de Securitate, asa cum a propus Guvernul Romaniei, iar schema, sediul si logistica CNSAS raman aceleasi, sau cata vreme in Colegiul nostru nu exista o atmosfera de lucru pe masura acestor asteptari, vor avea de castigat numai cei care s-au opus deconspirarii Securitatii. Si de aici intrebarea pe care constiinta mea mi-o pune tot mereu: Raspund oare increderii pe care multi cetateni si-au pus-o in mine, ramanand la CNSAS?", a spus Ticu Dumitrescu. Conferinta gazduita de Teatrul National a continuat cu dezbateri, foarte multi tineri intrand in dialog cu Ticu Dumitrescu, aprofundand, in acest fel, temele expuse de conferentiar.
A lipsit vointa politica
"Ceea ce a lipsit societatii noastre n-au fost oamenii de initiativa si curaj, ci vointa politica. Vointa politica de altfel exprimata la modul general in alegerile de la 20.05.1990, dar si la cele din 1992, cand cei mai multi au votat pentru Iliescu si ai lui. Oare nu putem pune la indoiala si astazi aceasta vointa politica, atata vreme cat zilele trecute in Parlamentul Romaniei, devenita membra a Uniunii Europene, s-a eliminat acel text, care includea in Legea 187/1999, nu numai pe securisti, dar si nomenclatura PCR, care de fapt a fost cea care i-a dirijat? In fine, in afara acestor aspecte asistam, asa cum am mai spus, la tot felul de actiuni, care urmaresc aruncarea in derizoriu a ideii de deconspirarea Securitatii, atata vreme cat unii dintre cei ce se declara interesati sa o sustina n-o fac decat spre a-si crea fie o tribuna cu tinta politica, fie servind nu stiu ce interese personale sau oculte."
Listele negre
"Nu cred, spre exemplu, ca un om de buna credinta si-ar putea permite sa faca un fel de liste negre, in care, sub diferite acuzatii si scenarii, sa condamne la gramada ceea ce astazi inseamna adevaratele repere morale sau reprezinta elita intelectuala a Romaniei. Si asta fara a pune nimic in loc! (...) Nu trebuie sa uitam ca, dincolo de teroarea securisto-comunista, a existat o Romanie care a mers inainte, chiar inlantuita. Si ca au fost oameni care si-au indeplinit indatoririle profesionale, si-au facut datoria muncii, inclusiv dupa ce au venit din inchisori. Pentru ca munca mai inseamna in orice regim si demnitate. Ei n-au facut-o in nici un caz pentru a construi socialismul, ci pentru a da un sens si un rost vietii lor de stigmatizati, unora dintre ei interzicandu-li-se dreptul de a-si termina studiile universitare sau de a ocupa functii corespunzatoare pregatirii lor.
In acest context, v-as povesti un moment dramatic, pe care l-am trait eu.
N-aveam nici 22 de ani cand, dupa 2 ani de anchete sub tortura si umilinta, am fost scos asa, deodata, din bezna celulelor, la lumina soarelui. Avand lanturi la maini si la picioare, am fost pus sa marsaluiesc in rand cu alti detinuti politici pe strazile Brasovului, atunci orasul Stalin.
Era 22 mai 1951, o zi splendida de primavara si, defectandu-se duba, calaii nostri au fost obligati sa ne duca pe jos, sub o paza severa, la Tribunalul Militar, pentru judecata.
Am trait atunci, in sufletul meu de tanar idealist, o adevarata drama. Vedeam ca afara nu se schimbase nimic, tineri si tinere razand, oameni vazandu-si normal de treburi. Deci viata mergea inainte si fara noi.
Or eu credeam ca daca doua-trei sute de romani au fost arestati, alte zeci de mii ucisi, viata trebuia sa se opreasca in loc sau lumea sa poarte doliu ori sa se revolte. Mi-a trebuit un timp pana mi-am revenit.
Astazi refuz sa cred ca mai pot exista indivizi care sa gandeasca cum gandeam eu atunci. Ba, mai mult, sa-i condamne pe cei care au fost obligati sa traiasca in conditiile acelei jumatati de secol rosu si chiar au fost si membri de partid sau au ocupat nu stiu ce functii in uzine, intreprinderi sau santiere".