7 Februarie 2007
Convingerile unui om nu provin din gindire, ci din mirajul consecventei. Mai toate convingerile mele nu au avut ca sursa cine stie ce meditatii profunde facute in clipele de singuratate, ci ambitia ascunsa de a dovedi celorlalti ca sint un om

Convingerile unui om nu provin din gindire, ci din mirajul consecventei.

Mai toate convingerile mele nu au avut ca sursa cine stie ce meditatii profunde facute in clipele de singuratate, ci ambitia ascunsa de a dovedi celorlalti ca sint un om consecvent. E ca atunci cind, daca tot am apucat in cursul unei dispute sa apar o idee, dupa aceea dorinta de a le arata celorlalti ca sint egal cu mine m-a silit sa apar apoi aceeasi idee, cind de fapt, daca conjunctura m-ar fi constrins sa sustin la inceput o alta idee, pe ea as fi preschimbat-o in convingere si nu pe cea dintiii. Ce inseamna asta? Ca din clipa in care am imbratisat un punct de vedere nu il mai pot abandona din teama ca ceilalti sa nu ma considere inconsecvent. Si astfel ajung sa tin cu dintii la pozitia mea, dar nu pentru ca as fi incredintat ca am dreptate, ci pentru ca nu vreau sa par in ochii semenilor ca fluctuant si lunecos.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.